Jurnalistul Telekom Sport, Eduard Zelgin şi-a amintit de Martin Tudor, în ziua în care ar fi trebuit să fie aniversat.
10 iunie, ne-am fi dorit să fie altfel... familia, prietenii, suporterii alături de care ai trăit atâtea momente frumoase. Este ziua ta, dragul meu prieten Martin. Da! Este şi va fi în fiecare an ziua ta, pentru că prezentul în inimile noastre nu ţine nici de distanţe, nici de locuri. Ţine doar de legăturile sufleteşti.
A fost una dintre ultimele zile ale lui aprilie şi o dimineaţă în care Dumnezeu te-a chemat la El pentru a fi unul dintre îngerii Săi. Poarta cerului avea nevoie de tine. O dimineaţă pe care nu o voi uita niciodată... dar nu este singura care va lăsa pentru totdeauna amprentele prieteniei noastre în sufletul meu.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Era o altă dimineaţă în urmă cu mai bine de 15 ani. Eu, un puşti ambiţios în primii mei paşi de jurnalism în redacţia ziarului ProSport. Tu, şi mai ambiţios, portarul numărul 1 al Stelei. Ştim amândoi la fel de bine că nu ne-a fost uşor să ajungem peste ani acolo unde am visat. Şansele mai pot fi scăpate, dar nimeni nu ne poate lua vreodată visele! Nu-i aşa Martin? Şi nu faptul că trăiam în aceeaşi lume ne-a apropiat. Şi eu şi tu la fel de timizi şi poate cu prea mult bun simţ într-un peisaj bine ştiut de amândoi. Ne-am auzit pentru prima dată la telefon, iar prietenia noastră a rămas de la primul ”Da”, un ”Da” etern. Peste puţin timp te-am invitat în redacţia noastră pentru o întâlnire din faţa calculatorului cu suporterii . Steaua devenise din nou campioană în 2005 cu tine în poartă. Un titlul pe care va rămâne pentru totdeauna gravat numele tău datorită prestaţiilor de pe final de sezon cu FC Braşov şi Poli Timişoara. Era al doilea tău titlul de campion cu Steaua, după cel din 2001. Acelaşi ”Da” a fost răspunsul invitaţie mele. Nu ştiu dacă am apucat să îţi spun atunci sau peste ani, dar îţi spun acum şi sunt sigur că mă auzi. Am fost atât de mândru că te am avut invitatul meu, una dintre primele mele realizări ca jurnalist sportiv. Un campion de la Steaua în redacţia noastră, nu era puţin lucru. Iar pentru mine a însemnat enorm!
Anii au zburat. Timpul îşi numără singur secundele. Trofee, derby-uri, momente de neuitat. Ai lăsat Steaua în vara aceluiaşi an 2015. Sau mai bine zis Steaua te-a lăsat pe tine după 6 sezoane petrecute în Ghencea. Un stadion pe care numele tău răsuna în tot cartierul ”Martin, Martin Tudor, Tudor!”. Şi va răsuna pentru totdeauna!
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Ecourile nu se pierd, se transformă în nume de legende. Ne-am revăzut ani de-a rândul în staff-ul lui nea Piţi, aşa cum îi spuneai tu şi îl cunoaştem cu toţii. Naţionala României, Steaua, Universitatea Craiova sau pe la arabi, aţi fost mereu împreună. Vara lui 2018 ne-a adus împreună în Slovenia acolo unde băieţii de la FC Voluntari s-au pregătit alături de tine, Daniel Opriţa şi Fane Nofitovici. Aşa prietenie aleasă! Mai ţii minte? Într-una dintre după-amieze am povestit împreună începutul prietenie noastre de peste ani. Şi ajunsesem unde am visat nu, Martin? Am zâmbit amândoi.
De atunci ne-am mai văzut şi ne-am auzit la telefon fără să gândim prea departe... Este tot astăzi de ziua ta, 44 de ani ai împlinit, dar s-a înserat... Sunt sigur că ştii că a fost o zi frumoasă şi călduroasă, aşa cum va rămâne pentru totdeauna sufletul tău! La mulţi ani, prieten drag!
Eduard Zelgin
Afla mai multe despre: eduard zelgin
