Experiențe împreună.
You are here:

EXCLUSIV | A fost refugiat, a fost luat de AS Roma şi acum este în probe la Steaua. Povestea fascinantă a lui Bakary Jaiteh: ”Nainggolan e mereu uimit că nu am noroc să arăt ce pot”

EXCLUSIV | A fost refugiat, a fost luat de AS Roma şi acum este în probe la Steaua. Povestea fascinantă a lui Bakary Jaiteh: ”Nainggolan e mereu uimit că nu am noroc să arăt ce pot”galerie foto

Special

Comentarii

Bakary Jaiteh, un mijlocaş de doar 21 de ani, din Gambia, a ajuns în ţara noastră după o aventură greu de imaginat. A fost refugiat, la 14 ani a traversat cu barca Marea Mediterană şi a ajuns în Italia, a fost remarcat de Lazio pe un maidan, a semnat cu AS Roma şi acum este în probe la Steaua. Bakary Jaiteh îşi spune povestea pentru Telekom Sport.

Norocul şi ghinionul sunt termeni pe care îi regăsim în aproape fiecare discurs al antrenorilor şi jucătorilor la finalul unui meci. Dacă au pierdut, au fost ei ghinionişti şi ceilalţi norocoşi.

Nu a vrut mingea să intre în poartă. Dacă au câştigat, a fost norocul de partea de partea lor sau portarul a prins o zi norocoasă. Un proces tactic cum e un meci e transformat şi minimalizat de cele mai multe ori la ele două: la noroc şi la ghinion. De regulă se oscilează între ele două. Eşti de câteva ori norocos, de câteva ori ghinionist.

Nu e şi cazul lui Bakary Jaiteh. La 21 de ani, fotbalistul din cea mai mica ţară din Africa, Gambia, are o poveste în care ghinioanele s-au ţinut lanţ. Norocul? Ceva trecător, care să te facă să speri încă o dată. Şi încă o dată. Şi încă o dată.

Dar până când? “La un moment dat o să am şi norocul pe care îl merit. Sunt sigur. Nu are cum să fie mereu aşa”, ne spune el zâmbind. De unde are puterea să mai zâmbească, nu eşti sigur. Povestea lui Bakary Jaiteh începe acum mulţi ani într-o ţară cu un context politic nefavorabil masei de rând.

Bakary Jaiteh, remarcat de Lazio în timp ce juca fotbal pe un maidan din Roma

Astfel că, la 14 ani, mijlocaşul central aflat acum în probe la Steaua, fuge în Italia pe o barcă: “E un subiect despre care nu vreau să vorbesc. Aşa a fost să fie. Mama a plecat în Senegal, sunt singur la părinţi, pe tata l-am pierdut când aveam doar 5 ani. În Gambia nu puteam să rămân atunci. Şi am plecat aşa cum am putut”.

Un an mai târziu norocul părea că-i zâmbeşte. Un scouter de la Lazio îl remarcă aproape din greşeală, în timp ce trece pe lângă un parc unde Bakary juca fotbal cu câţiva prieteni pe care îi avea în Italia. A fost impresionat de calităţile puştiului şi i-a propus să vină la club, să-l vadă şi ceilalţi cât de bun e: “Aşa am ajuns să mă antrenez sub comanda lui Simone Inzaghi. Eu, Bakary. Mi se părea ireal!”.

Încerca antrenament cu antrenament să înveţe cât de multe poate. Norocos, nu? Pentru că nu avea 18 ani şi era migrant, nu avea dreptul să semneze un contract de fotbalist profesionist. Astfel că în următorii trei ani şi-a privit din tribune colegii de antrenament:

“Îmi spuneau mereu că i-aş fi putut ajuta enorm pe teren. Ei mi-au dat porecla de “Gambian Pogba” (Pogba din Gambia). Spuneau că mă asemăn ca stil de joc cu el. Nu regret perioada, cum aş putea? Doar că era atât de frustrant că nu puteam să joc, să arăt ce pot”.

Transferul la AS Roma sau când norocul şi ghinionul îşi dau mâna

Intră în scenariu şi AS Roma. Îl remarcă scouteri de acolo şi, când împlineşte 18 ani, al lor este. Cu acte în regulă. Sau cel puţin aşa a crezut Bakary.

În noiembrie 2018 mijlocaşul semnează un contract pe 3 sezoane cu ei: “Eusebio di Francesco, antrenorul de atunci al Romei, m-a adorat pur şi simplu. Şi eu pe el. Colegii erau cu adevărat spectaculoşi. Cu Nainggolan şi De Rossi vorbesc chiar şi în prezent, mereu sunt uimiţi că nu reuşesc sub nicio formă să am parte de puţin noroc şi să arăt cu adevărat ce pot. Salah? Ah, m-a considerat un frate mai mic, a avut grijă de mine”.

Şi când lucrurile par că se aranjează pentru puştiul de 18 ani, iar antrenorul îi spune că va juca titular următorul meci de Champions League al Romei, cu nimeni alta decât Barcelona la timpul respectiv, parcă îţi vine să uiţi de orice ghinion.

Însă nu uită el de tine: “Au fost depuse toate actele necesare pentru cartea verde în luna ianuarie. Abia în mai a sosit. Nu am avut drept de joc în toată perioada asta”. Aşa că a ratat şi meciul cu Barcelona, şi cam toate meciurile Romei din sezonul respectiv. La finalul lui, era împrumutat în liga secundă italiană, la Foggia: “Au plecat de la Roma şi Monchi, directorul sportiv, şi Di Francesco. Aşa că am rămas la Foggia. Problema e că un an mai târziu clubul a intrat în faliment. Am rămas practic fără echipă”. O lua iar de la capăt.

E ciudată discuţia cu Bakary. Parcă simţi tu fiecare eşec al lui. El? Debordează de optimism, încât ai zice că tot timpul a avut norocul de partea lui.

Ajunge la un acord cu o altă echipă din eşalonul secund Italian, cu Trapani. Trebuia luni să semneze contractul, toate bune şi frumoase, doar că înainte cu numai 3 zile e dat afară antrenorul din cauza rezultatelor slabe pe care le obţinuse până atunci.

Pică deci şi înţelegerea cu Bakary. Pentru el, asta înseamnă sfârşitul aventurii în Italia. Nu mai poate? Nu mai vrea? “Am decis să schimb ceva. Era şi începutul pandemiei, totul parcă îngheţase în Italia. Nu îmi mai găseam locul acolo”.

...şi Bakary Jaiteh a ajuns în România

Află de România şi de fotbalul nostru. Se duce întâi la Timişoara, unde tot din cauza unor acte întârziate nu reuşeşte să rămână sub comanda lui Dan Alexa decât o lună: “Am ajuns la Pandurii. Ei nu mai câştigaseră de multă, multă vreme. Am reuşit să joc toate cele 9 meciuri care mai erau. Nu ştiu dacă am venit cu norocul, dar meciurile alea chiar am arătat bine ca echipă”. E bine că are simţul umorului.

Râde când îi spui asta. Au vrut să-l păstreze şi sezonul viitor, dar după o discuţie cu selecţionerul Gambiei, Bakary a hotărât că cel mai bine îşi încearcă norocul în altă parte. Nu ai cum să nu îl înţelegi şi să-l întrebi de ce. Dă probe pentru Maribor, slovenii sunt încântaţi de el. Dar poate semna abia în aprilie, perioada de transferuri e încheiată la ei chiar şi pentru jucătorii liberi de contract.

Aşa că face drum întors în România. Are ofertă de la Braşov, dar din nou norocul nu-i surâde. Pică şi asta.

Acum Bakary e în probe la CSA Steaua. A jucat sâmbătă în amicalul cu FC Voluntari. Şi speră că totul va fi bine. Mereu a sperat asta:

“Steaua simt că îmi poate oferi începutul de care am nevoie. Au stabilitate financiară, au o echipă foarte bună, frumoasă, iar antrenorul îmi oferă senzaţia unui profesionist adevărat. Eu mă simt foarte bine la ei şi sper să fiu jucătorul lor.

Dau tot ce pot. Şi ştiu că sunt şi mai bun decât acum, dar îmi lipsesc meciurile, din antrenamente nu poţi să fii jucător de fotbal. Viaţa ştii cum e? Toate duc către ceva. Drumul meu nu s-a terminat aici, o simt. Nu am vrut niciodată să renunţ la fotbal. Am ales fotbalul în detrimentul unei facultăţi, de Drept. Eu pentru fotbal m-am născut”, incheie el.

Şi poate că e norocos până la urmă. Sunt puţini cei care atunci când au eşec după eşec continuă cu capul sus. Dar asa e Bakary. Un fotbalist de 21 de ani care nu vrea să renunţe la fotbal şi nici fotbalul la el. Şi care vorbeşte cu Nainggolan mereu şi îi promite că Gambian Pobga o să strălucească cândva la nivelul la care colegii de antrenament îl vedeau în trecut.

Ghinion e abia atunci când cedezi şi te pierzi într-o viaţă pe care nu ţi-ai dorit-o. Restul? Mici stagnări.

viewscnt
Articole similare