Maria, fiica marelui antrenor Anghel Iordănescu, a acceptat să vorbească în exclusivitate pentru telekomsport.ro despre cele mai importante evenimente din interiorul unei mari familii de stelişti.
Ea a povestit lucruri neştiute care ţin de relaţia profesională dintre tatăl său şi Edi, fratele ei, în prezent antrenor la Astra Giurgiu, despre cât de greu trăieşte clipele în care aude înjurăturile unor suporteri la adresa familiei, dar şi despre motivul pentru care fostul selecţioner nu se dezlipea niciodată de iconiţe, atunci când se afla în postura de antrenor principal.
Telekomsport.ro: Maria, ţinând cont că ai crescut într-o familie în care cuvântul de ordine a fost fotbalul, spune-ne dacă îţi place fotbalul?
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Evident că-mi place şi încă foarte mult. Am fost obişnuită cu acest lucru încă de când eram mică. Tot timpul auzeam în casă vorbindu-se foarte mult despre fotbal. Când am crescut şi am început să înţeleg acest fenomen sigur că m-am ataşat foarte mult. Fiind crescută într-o familie care a practicat sportul am învăţat că acesta este foarte important în viaţa oricui. Cu toţii trebuie să facem mişcare pentru a avea o viaţă cât mai sănătoasă.
Cum este acasă, televizorul e pe sport mereu?
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Toată lumea se uită la fotbal şi la sport, în general. Atunci când vreau să mă relaxez, merg în camera mea şi mă uit la filme.
Tu ai practicat vreun sport?
Da, în liceu am făcut baschet, tenis şi chiar şi fotbal. Am descoperit, de curând, un sport interesant, solicitant, este vorba despre squash.
Spune-ne cum este Anghel Iordănescu acasă, ca tată?
Este un om cu preocupări normale, se documentează în toate domeniile. Urmăreşte şi politica, iar din când în când joacă tenis cu piciorul. Se ocupă de afacerile familiei. Ca tată, e un om admirabil, ne înţelegem excelent şi discutăm despre orice. E un tată model.
Îţi mai aduci aminte când ai fost pentru prima dată pe un stadion de fotbal?
Ştiu că eram destul de mică, iar tata antrena în zona araba. Am plecat cu fratele meu să-l vizităm şi s-a întâmplat atunci ca el să aibă un meci. Aşa am ajuns pentru prima dată pe un stadion de fotbal.
Nu cred că ar avea vreun sens să te întreb dacă ţii cu Steaua, pentru că răspunsul nu ar fi decât unul singur....
Nici nu cred că aş putea ţine cu o altă echipă. Tata a jucat atâta vreme la Steaua, a antrenat această echipă, face parte din familia Stelei, ca să zic aşa. Cu toţii ţinem cu Steaua.
Jucătorul tău preferat a fost sau este de la Steaua?
În clipa de faţă nu aş putea spune că am jucător preferat. Dar a fost un fotbalist pe care l-am simpatizat foarte mult. Care, culmea, nu este stelist. Dimpotrivă. A jucat mulţi ani la Rapid Bucureşti. Este vorba despre Săpunaru. Un om pe care l-am apreciat enorm atât ca jucător de fotbal cât şi ca exemplu al vieţii lui extrasportive. De fiecare dată când venea la echipa naţională mergeam să-l văd. Chiar am un tricou de-al lui, pe care mi l-a făcut cadou după meciul România-Spania, de la Cluj.
Te tachina pe tema Stelei?
(nr râde) Cu fratele meu se mai tachina. Cu mine, niciodată.
Pentru că ai amintit de fraţii tăi, se întâmplă ca tatăl tău să îi dea sfaturi lui Edi atunci când discută despre fotbal?
Ei vorbesc periodic pe această temă. Fie la telefon, fie Edi vine acasă să-i ceară sfatul după anumite meciuri. Dar Edi a ajuns la acea maturitate prin care poate lua singur deciziile cele mai importante legate de un meci. Tata are mai mult un rol consultativ.
Acum mai mergi pe stadione?
Da, merg foarte des la meciurile pe care echipa fratelui meu le dispută acasă.
Cum trăieşti un meci de-al lui, pe stadion?
Cu foarte multe emoţii. Mult mai mari sunt emoţiile pe stadion decât dacă aş vedea un meci de-al lui la televizor.
Cum reacţionezi atunci când auzi anumite înjurături adresat de galertiile adverse la adresa fratelui tău sau chiar la adresa familiei?
S-a întâmplat, de nenumărate ori, să aud înjurături la adresa tatălui meu. Îmi aduc aminte că eram în tribună şi mă stăpâneam să nu plâng. Însă când ajungeam acasă mă descărcam . Dar niciodată nu i-am spus lui tata acest lucru pentru că nu am vrut să-l rănesc sufleteşte. Sunt conştientă că ei nu făceau asta din ură, ci doar din pasiune pentru echipele pe care le susţineau.
Multă lume s-a întrebat de ce domnul Iordănescu săruta acele iconiţe înainte meciurilor. Sunt iconiţe pe care i le dădea mama ta sau....?
Tata este un om foarte credincios. Aşa ne-a crescut şi pe noi să avem credinţă în Dumnezeu. Acele iconiţe tata le are din partea unor preoţi sau călugări. Faptul că le ţinea tot timpul la el în timpul meciurilor era o chestiune care ţine de relaţia lui cu Divinitatea. De respectul deosebit pe care-l poartă acelor călugări sau preoţi din partea cărora le-a primit. Când săruta acele iconiţe o făcea cu credinţă adevărată, nu pentru camerele de televiziune.
Crezi că există şanse ca tatăl tău să revină în fotbal ca antrenor?
Pentru tata, fotbalul a fost şi va rămâne cea mai mare pasiune a sa. Arde pentru acest fenomen. Sinceră să fiu nu cred însă că va mai reveni în fotbal ca antrenor. Emoţiile pentru el ar fi mult prea mari acum, iar el a preferat să fie alături de Edi cu sufletul şi cu sfaturile. Trăieşte cu intensitate toate meciurile fratelui meu.
Şi dacă tot vorbim de antrenorat, consideri că Edi ar putea deveni antrenorul Stelei?
Aşa cum am spus, întreaga noastră familie iubeşte echipa Steaua. Eu sunt convinsă că şi Edi se consideră ca facând parte din această mare familie a Stelei. Nu ştiu când, dar cred că Edi va putea antrena Steaua cândva. Ar fi frumos să ducă mai departe tradiţia tatălui.
Ce planuri ai de viitor?
Am terminat o şcoală de televiziune şi mi-aş dori să lucrez la un post de sport. Sunt în ultimul an de facultate, iar după ce îmi iau diploma aş fi fericită să fac parte din echipa unei televiziuni de sport. E domeniul de care mă simt ataşată şi pe care îl stăpânesc foarte bine.
Afla mai multe despre: maria iordanescu, interviu, anghel iordanescu,
