Experiențe împreună.
You are here:

INTERVIU | Cristi Pustai, spectaculos. Ce ofertă din străinătate a refuzat şi ce spune despre naţională: "Generaţie copy-paste. Să vezi ce vor plânge la meciul viitor"

INTERVIU | Cristi Pustai, spectaculos. Ce ofertă din străinătate a refuzat şi ce spune despre naţională: "Generaţie copy-paste. Să vezi ce vor plânge la meciul viitor"galerie foto

Special

Comentarii

Cristi Pustai a fost dintotdeauna un personaj care ieşea în evidenţă când îl auzeai vorbind. Logic, inteligent, calm. A dispărut în ultimul sezon de pe ecranele televizoarelor aprinse seara.

Echipa lui, Buzăul, joacă de dimineaţa. Mai prinde câte un meci mai târziu doar în Cupa Românei. Dacă s-a schimbat vreun pic Pustai în toată perioada asta?

Răspunsul este nu. E acelaşi, cu acelaşi discurs inteligent, amuzant pe alocuri, care pune punctul pe I exact aşa cum trebuie şi alături de care poţi să stai de vorbă toată ziua.

Doar că nu ai toată ziua atunci când trebuie să începi antrenamentul cu echipa pe care speră să o ducă în Liga 1. Să îl mai vedem şi noi la televizor seara.

Pentru că e pandemie, începem interviul cu întrebarea normală a anului 2021. Cum sunteţi?
Sunt bine. Adică am scăpat momentan de covid. Am făcut primele doze relativ rapid la începutul anului. Şi la echipă lucrurile stau foarte bine, medicul de aici, de la Buzău a gestionat foarte bine situaţia. Cred că suntem singura echipă din Liga a 2-a cu rată de vaccinare de 100%.

Din Liga a 2-a? Cred că nici în Liga 1 nu sunt echipe cu aşa rată de vaccinare.
Da, e foarte posibil. Am luat în serios toată perioada asta. Atât eu, cât şi băieţii. Nu te joci cu aşa ceva.

După ratarea promovării în Liga 1 cu Dunărea Călăraşi mă aşteptam să vă revăd la o echipă din primul eşalon. A fost cumva surprinzător anunţul că aţi semnat cu Buzău. Nu aţi avut şi oferte din Liga 1 la momentul respectiv?
În timp ce eram la Călăraşi au fost nişte discuţii cu o echipă din Liga 1. Apoi a venit barajul, discuţiile au rămas tot discuţii şi nu am mai aşteptat. Buzăul a fost prima echipă care a venit cu o ofertă concretă, interesantă şi i-am ales deci pe ei. E un proiect interesant aici, pe 3 ani de zile. O echipă construită cumva de la zero în ultimele 4 luni de zile, care nu se descurcă atât de rău în campionat, zic eu.

Marcaţi mult, ofensiva pare că merge la echipă. Îndrăzniţi să visaţi poate la un alt baraj anul viitor?
Îndrăznesc, de ce să nu? Ăsta este mirajul play-off-ului. Doar două echipe din şase nu au şansa să se bată pentru un loc în Liga 1. Sunt puncte multe şi importante care vor fi puse în jos şi, cine ştie? Atâta timp cât la echipă e linişte şi partea financiară nu suferă, eu zic că orice e posibil.

Neplătit jumătate de an la Dunărea Călăraşi

Perioada de la Călăraşi. Aproape de promovare, dar cu atât de multe probleme financiare. Cât de mult a contat asta în ratarea obiectivului?
Călăraşi nu avea cum să promoveze în Liga 1. Nu avea! Uitaţi-vă acum în ce situaţie se află. Una de aşteptat. Când nu îţi primeşti banii jumătate de an, ce motivaţie să mai ai? Cum să joci dacă nu vezi un salariu vreme de 6 luni? Jucătorii aveau şi ei familie, cheltuieli, facturi de plătit. Mai primeam pe ici, pe colo, câte un salariu, dar doar pentru a fi totul bine în procesul de licenţiere.

Cum v-aţi descurcat atâtea luni fără niciun ban?
Greu. Foarte greu. A fost o perioadă atât de grea că nici măcar nu vreau să îmi amintesc de ea.

În perioada când eraţi pe val cu Gaz Metan sau cu Pandurii aţi avut vreo ofertă din străinătate?
Da, imediat după ce ieşisem vicecampion cu Pandurii, avusesem şi victorii în Europa. M-am întâlnit în Istanbul cu un impresar care reprezenta o echipă din Arabia Saudită. Dar la momentul respectiv mi s-a părut mie că nu e ce trebuie. Poate că nu ar fi trebuit să refuz, poate că ăla era startul meu în străinătate. Însa atunci am refuzat.

“CFR Cluj ia sigur campionatul anul ăsta”

E Liga 2 mai “cuminte” decât Liga 1? Prin prisma lipsei de mediatizare, mă refer. Nu vezi scandalurile, nu vezi problemele, nu apar patronii pe la televizor să se plângă de una, alta.
E cuminte că nu se scrie mare lucru de ea. Dar e destul de complicat şi-n Liga 2. Depinzi de primării, de consilii judeţene. Privatul îl găseşti rar de tot şi ăla e cel mai bun, se vede şi-n rezultatele echipelor care depinde de o primărie şi care de un patron. Nu vedeţi câtă instabilitate e la nivel politic în ţară? Imaginaţi-vă într-un oraş cum e.
Ţi se promite una, alta de către un consiliu judeţean. Şi apoi se sucesc şi aia a fost. Bine, şi patronul poate face asta. Dar înţelegeţi ideea.

Vă place un antrenor din Liga 1?
Nu ştiu ce să răspund aici. Îmi place Craiova lui Reghecampf, îmi place parcursul pe care îl are Ciobi în campionat. Mai e şi Dan Petrescu, care a revenit la CFR Cluj şi uite-l cum ia iar campionatul cu CFR Cluj.

Deci el ia campionatul? Nu FCSB?
CFR Cluj iese campioană sigur, sigur şi anul ăsta. Dar uite că au apărut şi la ei discuţii despre insolvenţă. Boala fotbalului românesc e insolvenţa asta. Se poartă. E la modă. Auzi şi tu, insolvenţă la echipa campioană. Citeşti ştirile şi te cruceşti. Poate că ar trebui să facem şi noi ceva să ne oprim cu treaba asta. Nu ştiu ce. Hai să-l clonăm pe Gică Hagi.

“Stai să-i vezi pe ăştia din generaţia copy-paste cum plâng şi ei ca Ronaldo”                                                                                

Că tot aţi pomenit de Gică Hagi, să facem rapid o trecere la naţională. Nu ne-am calificat. Iar. Am schimbat selecţioner, am schimbat jucători. Ce mai trebuie să schimbăm ca să mai mergem şi noi la un turneu final?
Da, hai să nu facem chiar un capăt de ţară din eşecul ăsta. Măcar am progresat puţin, am fost la mâna noastră tura asta. Şi ne calificam la baraj. Nu făceam altceva decât să prelungim agonia. Că făceam probabil act de prezenţă la baraj la ce echipe sunt acolo. Ce poate doare e că nu am reuşit să ne calificam dintr-o grupă slabă. Am făcut şi jocuri bune, şi jocuri slabe.

Dacă mă întreba cineva ce cred când a venit Rădoi selecţioner, spuneam că doar în România se poate una ca asta. Ca un antrenor fără şcoală să fie selecţioner. Mă rog, vedeţi situaţia cum e şi prin Liga 1, Liga 2. Nu se ţine cont că faci şcoala, că ştii, că nu ştii. Noi mergem la şcoală degeaba. Însă Rădoi a făcut tot ce a putut să facă. Nu o să fim niciodată sârbi, ştiţi? Noi nu avem mentalitatea aia şi ne putem întoarce în istorie să vedem că aşa a fost mereu. Nu mai suntem în elita fotbalului şi trebuie să ne obişnuim cu asta.

Şi gata? Asta e? Nu se poate face nimic?
Lucruri se pot face. Dar le facem? În primul rând să renunţăm la placa asta cu copiii şi juniori. Investim doar din gură în ei. După părerea mea, FRF ar trebui să fie cea care girează spre astfel de grupe. Banii de la Guvern să meargă la FRF. Noi vorbim, ne place să vorbim o grămadă. Dar când banii de copii şi juniori se transformă în bani de medicamente, ce să mai evoluezi? Că îi înţeleg şi pe oameni. Când tu nu ai spitale, investeşti în copii şi juniori? Nu. Asta pentru că tot procesul e făcut total greşit.

Ştiţi ce cred că a deranjat destul de mult? Discursurile de după, reacţiile de după fluierul final. Doar Chiricheş a încercat o tristeţe pe camerele de filmat. La microfon au venit fotbalişti care mai că se enervau pe întrebările reporterilor şi îi luau la rost că ce mare lucru s-a întâmplat, că nu e prima dată când nu ne calificăm, că să zicem mersi că de data asta nu am fost pe locul 4 sau 5 în grupă.
Da. E o schimbare de generaţie, de discurs, de atitudine. Nu sunt în regulă deloc cu ea. Dar lăsaţi, că l-au văzut pe Ronaldo plângând la finalul meciului cu Serbia. Vor ţine minte ăştia din generaţia copy-paste şi să-i vezi la meciul viitor ce plâng şi ei. Aşa, cu nervi, cum a făcut-o şi Ronaldo.

“O să spun doar jucătorul de pe primul loc pe care sunt mândru că l-am antrenat”

Să fim puţin Ion Creangă şi să depănăm amintiri din copilărie. Aţi fost mândru de dumneavoastră când aţi văzut că Thomas Tuchel a câştigat Liga Campionilor cu Chelsea? V-aţi adus aminte că acum mulţi ani l-aţi învins cu Gaz Metan?
Da, am fost mândru, împlinit. Etapa cu Gaz Metan a fost una de neuitat şi foarte frumoasă. În prezent noi nici măcar nu mai visăm să jucăm în vreun tur preliminar cu vreo echipă din Germania. Ieşim din primul tur, cu cine ştie ce echipă şi de unde.

Ce gen de muzică ascultaţi?
Folk şi rock.

Şi cum vă simţiţi atunci când auziţi cum fotbaliştii rup manelele în două?
Nu îi aud. Nu au voie. Ascultă ce vor doar când nu sunt eu aici. (râde)

Puteţi să faceţi un top 3 jucători pe care i-aţi antrenat până acum?
Asta e o întrebare grea. Nu ştiu. Nu cred că sunt doar 3. Sunt mai mulţi. O să nominalizez doar unul drag mie, pe Eric. Mai ales că de curând am devenit consăteni, că s-a mutat la Mediaş şi el. Eric e pe primul loc. Însă nu aş vrea să nominalizez mai mulţi pentru că aş exclude sigur pe cineva şi nu vreau asta. Am avut norocul în viaţa asta să antrenez foarte mulţi jucători buni.

Şi, la final de interviu, completaţi în stilul dumneavoastră caracteristic fraza “Fotbalul fără spectatori e ca...”.
Un mire fără mireasă, casa fără uşă.

viewscnt
Articole similare