Experiențe împreună.
You are here:

INTERVIU PREMIUM | „A ajuns şi Islanda să ne sperie?”. Echipa naţională şi tot fotbalul românesc, sub lupa emeritului Emeric Ienei

INTERVIU PREMIUM | „A ajuns şi Islanda să ne sperie?”. Echipa naţională şi tot fotbalul românesc, sub lupa emeritului Emeric Ieneigalerie foto

Premium

Comentarii

Emeric Ienei se află în aceste zile acasă, la Oradea, alături de soţia sa, Ileana. Împreună fac şi acum o echipă frumoasă şi se străduiesc să depăşească momentele în care virusul planetar ne ţine “prizonieri”. La fel şi problemele de mişcare ale fostului nostru mare antrenor.

Reporterul Telekom Sport, Eduard Zelgin, a stat de vorbă cu tehnicianul care a obţinut cea mai mare performanţă din istoria fotbalului românesc cu o echipă de club.

„Păi a ajuns şi Islanda să ne sperie?”

Vă îmbrăţişăm nea Imi, cum sunteţi?

„Mulţumesc bunului Dumnezeu bine să spunem. Mai greu cu problemele de mobiltate, pentru că nu pot să mai merg aşa cum eram obişinuit. Iar povestea legată de acest virus a apărut cum nu se putea mai nepotrivit şi sunt nevoit sa mă descurc aşa cum pot alături de soţia mea pentru a compensa lipsa de recuperare medicală pe care o am de urmat.”

Va cunoaştem o fire foarte activă…

„Da, dar din păcate anii de fotbal se resimt! Abia mai pot să mă plimb şi am nevoie de multe ori de sprijinul soţiei mele sau de o cârjă. Sper să mă refac insă cât mai repede şi aştept să văd din nou un meci pe stadion.”

Mai avem însă de aşteptat. Nimeni nu s-ar fi aşteptat la astfel de vremuri…

„Da, aşa este. Este greu pentru toată lumea, mai ales în sport. Şi nu vorbesc acum doar de fotbal, mă refer şi la restul ramurilor sportive. Normal, în atâţia ani de fotbal pe mine mă interesează cel mai mult acest sport. S-au şters toate în România, rezultatele în Europa, jucătorii ajunşi la un anumit nivel, vom lua totul de la zero.”

Aţi văzut şi jucatorii au de suferit nu numai sportiv, ci şi financiar…

„Sigur, lumea nu a mai trăit astfel de momente. Fotbaliştii sunt în situaţii neplăcute şi este nevoie să accepte diminuarea salariilor sau suspendarea plaţilor. Nimeni nu are în România o asigurare sportivă sa spună: 'nu am să mai joc pentru următoarea perioadă, dar stau liniştit financiar'.”

Apropos, fotbalul nostru, nea Imi?

 „Fotbalul nostru este unul cu orizont, avem câţiva jucători tineri de perspectivă, antrenaţi zi de zi vor putea să facă faţa într-o zi la echipa naţională…”

„Naţionala se construieşte pe valoare nu pe tinereţe”

Păi se vrea o echipă naţională bazată pe jucători tineri.

„E greu la naţională aşa, vă spun eu. Toţi spunem să încercăm tineretul, să ne batem cu tineretul, dar la naţională trebuie să se impună valoarea indiferent de vârstă! Asta înseamnă performanţa!”

Dan Petrescu a acuzat mereu regula cu doi jucatori Under 21 in primul “11”.

„Are dreptate! Părerea mea este aceeaşi. Este exagerată regula federaţiei române. Sunt echipe unde valoarea este exprimată de jucători experimentaţi şi echipe unde este foarte bine dacă valoarea este exprimată de jucători tineri. Asta este diferenţa între CFR si FCSB, să vă dau două exemple.

Aţi adus aminte de FCSB, să nu spunem Steaua...

„Păi să nu spunem, să nu se supere diverse persoane. Da, sunt o echipă destul de bună pentru România, dar este într-o continuă schimbare. Ba la nivelul antrenorilor, ba al jucătorilor. Aşa nu poţi să reuşeşti din nou performanţe la nivel european.

Să revenim la echipa naţională. V-a surprins numirea lui Mirel Rădoi?

„Nu am fost deloc mirat de numirea lui Mirel! Are un avantaj extraordinar: este un antrenor tânăr şi poate fi pe înţelesul fotbaliştilor tineri şi nu numai.”

Ne-a prins bine amânarea meciului cu Islanda?

„Dacă am ajuns să gândim aşa… Păi trebuie să îi batem pe Islanda. Dacă ne speriem din prima nu mai avem şanse pâna ajungem faţă în faţă cu islandezii. Noi suntem mai buni şi putem să demonstrăm, asta doar dacă jucătorii vor fi aduşi la cea mai bună formă fizică şi mentală.”

„Ianis are nevoie de timp, Mitriţă să nu lipsească!”

Poate să devină Ianis liderul echipei naţionale?

„Ianis este un jucător pe placul meu. Nu seamană cu tatăl lui, dar are un fizic plăcut, bun pentru fotbal, are şi viteză, vede bine jocul, dar trebuie forţat pentru moment mai mult în partidele amicale, nu în oficiale. Nu are experienţă, dar are toate şansele să ajungă un lider în viitor. Şi mai este un jucător foarte bun din punctul meu de vedere, Mitriţă. Neapărat să vină la naţională, este foarte tehnic plus că are un simţ al golului extraordinar.”

Un sfat pentru Mirel Rădoi?

„Şi eu am început imediat după viaţa de fotbalist, la fel de tânăr. Sa aibă încredere în valoarea şi pregătirea lui, să fie inspirat şi să aibă un dram de noroc. Sunt sigur, alături de el naţionala va reuşi!”

Un domn al eleganţei ajuns la 83 de ani

Emeric Ienei a împlinit frumoasa vârstă de 83 de ani pe 22 martie. Născut la Arad, la Agrişu Mic, Ienei a debutat la Flamura Roşie Arad pe postul de mijlocaş. În anul 1957 a ajuns la Steaua, echipă pentru care a activat pană în 1969. A îmbracăt tricoul roş-albastru de 254 de ori şi a marcat de 7 ori. Şi-a încheiat cariera de fotbalist in Turcia, la Kayserispor în 1971. A fost selecţionat de 12 de ori la echipa naţională.

De la Cupa Campionilor în 1986, la sferturile Euro în 2000

Şi-a inceput cariera de antrenor imediat după revenirea din Turcia, în anul 1972. Prima dată ca antrenor secund, şi apoi ca antrenor principal al Stelei până în 1978. Bihor Oradea şi Târgovişte au fost echipele pregătite până la revenirea la Steaua şi castigarea pe 7 mai 1986 a celui mai preţios trofeu obţinut vreodată de o echipă româneasca: Cupa Campionilor împotriva celor de la FC Barcelona. Imediat în vară a ajuns antrenorul secund al echipei naţionale pregatită de Mircea Lucescu.

A preluat frâiele după demiterea lui Lucescu, iar după ratarea lui Euro 1988, a reuşit performanţa de a merge cu România în Italia, Copa Del Mondo 1990. A fost primul Mondial la o distanţă de 20 de ani pentru tricolori. S-a întors la Steaua în aprilie 1991, a ajuns selecţioner al Ungariei în 1992 şi antrenor al echipei Fehervar Videoton în 1993. Tot în acelaşi ani a revenit în România, la Steaua pentru a lua un nou titlul de campion. A ajuns şi în Grecia la Panionios în 1995 sau la Universitatea Craiova în 1996.

Finalul carierei de antrenor l-a găsit acolo unde a trăit la intensitate maximă cele mai frumoase momente: Steaua şi echipa naţională. Cupa României în 1999 şi cea mai bună performanţă la un turneu european, sferturile cu Italia de la Euro 2000, au rămas în vitrina lui nea Imi şi a fotbalului românesc. Ulterior a fost preşedintele clubului FC Bihor Oradea, oraş unde trăieşte şi în prezent, şi consultant al Federaţiei Române de Fotbal.

 


 


 

 

viewscnt
Articole similare