-Nu pot să cred!
De data asta s-a stins monitorul. Mai devreme avusesem întreruperi in sunetul din cască si îl auzeam din doi în doi pe Aurică Ţicleanu. Era noiembrie '94 şi comentam amândoi Steaua-Benfica, în Liga Campionilor. Meciul era transmis cu un car stravechi din TVR, folosit, cred şi la înmormântarea lui Gh. Gheorghiu-Dej, cu vreo 3 decenii în urmă. Eram surescitat pentru că Steaua juca bine, dar defecţiunile mă scoteau din ritm. Dacă ceva se poate strica, atunci se strică, zice Murphy. Aşa e. S-a dus monitorul, s-au dus şi căştile, s-a ars becul din cabină, oare ce mai urmează? Eram tânar şi neliniştit şi simţeam că o conspiraţie universală mă împiedică să fac un meci mare, să intru în istorie, să devin celebru. Nervos, îmi inchid microfonul şi îi strig lui Dan Teoharescu, şeful de producţie:
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
-Dane, da’vino încoace şi fă ceva că îmi bag …în ea de transmisiune!
Îmi închisesem microfonul, deci nu puteau să mă audă decât Dan, fie iertat, şi prietenul Aurică. Dupaă care schimb tonul, devin volubil şi fericit că pot să comentez un meci atât de frumos. Până când îl aud pe Ţicleanu. Şi în clipa aia am îngheţat. O sudoare rece a început să-mi curgă pe şira spinării. La jumătate de metru de gura mea porcoasă era microfonul lui. Şi era DESCHIS. Prin urmare s-a auzit pe post.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
A căzut cerul pe mine, cu tavanul cabinei cu tot. Deja nu mai avea niciun rost să comentez, să respir, să traiesc. Mă uitam in jur să văd daca vreun şef din TVR vine şi mă scoate de acolo. Deja mă vedeam a doua zi cercetând prin ziare ofertele de serviciu.
Vine pauza:
-Dane, cum e treaba, s-a auzit rău?
Dan se duce la car şi revine după cele mai lungi două minute din viaţa mea.
-Stai liniştit, la butoane era Iulică şi când te-a apucat criza, ţi-a închis repede calea şi nu s-a auzit mare lucru.
Iulică, să-ţi dea Dumnezeu sănatăte şi noroc! Dacă nu erai tu, probabil că azi eram un contabil obez, morocănos şi chinuit de frustrări. Şi o regulă sfântă pentru confraţii tineri, la început de carieră: niciodată, dar NICIODATĂ nu înjuraţi in emisie. Chiar dacă microfonul e închis.
Afla mai multe despre: emil gradinescu
