Cu mai puţin de o săptămână înainte ca WWE să primească după douăzeci de ani competiţie serioasă din partea unei companii main stream, Vince McMahon a avut pe umeri presiunea de a livra un pay-per-view care să întreacă aşteptările aşteptările fanilor.
WWE a avut nu mai puţin de şase săptămâni pentru a face build up la primul PPV după WrestleMania 35, iar evenimentul s-a dovedit a fi reuşit. Mai degrabă din punct de vedere al emoţiilor transmise şi mai puţin a calităţii meciurilor şi poveştilor.
The Usos def. Daniel Bryan & Rowan (tag team match) (pre-show)
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
După părerea mea unul dintre cele mai bune meciuri ale serii, un meci care îşi putea face uşor loc pe card. Deşi a fost anunţat că va fi pentru centurile tag team din SmackDown, meciul a devenit brusc unul non-title. O decizie ciudată, dar cu care WWE ne-a obişnuit în ultima perioadă, aceea de a schimba meciuri impromptu, fără a da prea multe explicaţii. Ciudat şi cum totuşi Rowan pare să care echipa campioană din brand-ul albastru din punct de vedere al credibilităţii. El obţine victoriile atunci când echipa sa câştigă, iar atunci când pierde nu este implicat în decizie, aşa cum s-a întâmplat şi azi-noapte. Puţin nedrept pentru Daniel Bryan, care în urmă cu ceva mai bine de o lună era campion WWE, la WrestleMania, acum să ajungă să fie numărat în pre-show.
Bayley def. Mandy Rose (w/Sonya Deville), Carmella, Dana Brooke, Ember Moon, Natalya, Naomi & Nikki Cross (women's MITB ladder match)
Previzibil ca acest meci să fie opener, cel puţin pentru mine. Lipsit de foarte mare star power odată cu accidentarea Alexei Bliss, meciul nu promitea foarte mult. În ziua PPV-ului am aflat însă că meciul a fost bine pus la punct din toate punctele de vedere, dar acest lucru nu s-a văzut şi în ring. Începutul a fost plin de botchuri din partea a mai multor participante. Meciul s-a animat în a doua jumătate, atunci când, Carmella a speriat pe toată lumea, crezând că s-a accidentat grav şi a fost scoasă din luptă. Câştigătoarea din 2017 a servietei s-a întors însă spre final, doar pentru a o ataca pe Mandy Rose şi pentru a da impresia că va câştiga surprinzător. Deşi părea un angle acceptabil, nu a fost cazul pentru că se pregătea ceva şi mai bun. Pe post de bodyguard, Sonya Devilla a ajutat-o pe Mandy să scape de Carmella şi să îşi urce prietena pe scară, la daor câţtiva centimetri de servietă. Când toată lumea credea că Mandy Rose va câştiga meciul, a apărut Bayley, care a furat victoria, fără să impresioneze mai deloc pe tot parcursul meciului. Ceva îmi spune că acest succes a venit doar în urma boicotului Sashei Banks şi a accidentării Alexei Bliss. În concluzie un meci slab, cu o câştigătoare deloc convingătoare, dar care ar fi putut avea un deznodământ mai realist, dacă Mandy sau Mella ar fi luat servieta.
Rey Mysterio def. Samoa Joe (c) (US Championship match)
Rey este noul campion al Statelor Unite şi astfel a devenit şi el campion Grand Slam, având în palmares toate titlurile posibile din WWE. În oglindă cu meciul de la WrestleMania, Rey l-a învins pe Joe într-un minut şi 40 de secunde. Meciul se pare însă că a fost scurtat din cauza unei sângerări abundente a nasului lui Samoa Joe. Din păcate, fostul campion continuă pe nedrept parcursul descendent în WWE, înfrângeri după înfrângeri, care i-au tăiat aproape la zero credibilitatea de monstru. Aceasta a fost însă mai nedreaptă ca oricare alta. Umărul lui Joe era vreo 20 de centimetri deasupra podelei atunci când a numărat arbitrul. Coincidenţă sau nu e vorba de acelaşi Rod Zapata cel care a greşit şi finalul main event-ului de la WM... Povestea a fost salvată după meci, atunci când Joe l-a atacat pe Rey chiar sub privirile fiului său, Dominick. Aşteptările erau mult mai mari de la acest meci, având în vedere că cei doi aveau o rivalitate personală şi la mijloc putea fi implicat si Dominick. Probabil se va întâmpla în viitor, dar sper şi cu un meci demn cei doi wrestleri legendari.
Shane McMahon def. The Miz (Steel Cage match)
La fel ca la WrestleMania 35, Shane McMahon l-a mai păcălit o dată pe Miz. Shane a câştigat meciul după a scăpat din cuşcă fiind dezbărcat involuntar de Miz. Meciul nu a avut parte de nicio intervenţie şi a fost sub cel de la WrestleMania. De vină a fost însă şi stipulaţia, care i-a limitat pe cei doi. Va urma probabil şi o a treia confruntare, care va încheia feudul. Ori va câştiga Miz şi astfel îşi va face dreptate, ori va câştiga Shane, care va deveni un pericol iminent la titlul WWE. Coincidenţă sau nu, tatăl lui Shane, Vince McMahon devenea campion mondial chiar în urma cu 20 de ani.
Tony Nese (c) def. Ariya Daivari (WWE Cruiserweight Championship match)
Nu sunt neapărat un fan al 205 Live, dar cei doi nu au reuşit să se ridice la înălţimea celor care au luptat la PPV-uri pentru acest titlu. Tony Nese l-a învins pe Daivari într-un meci decent, dar care putea avea loc fără probleme în pre-show. Cei doi sunt încă departe de cei care au cărat 205 Live în ultimul an, Buddy Murphy, Ali şi Cedric Alexander.
Becky Lynch (c) def. Lacey Evans (Raw Women's championship)
După acest meci nu pot spune decât că Lacey a închis gura contestatarilor, care credeau că este prea green pentru un meci de o asemenea anvergură. Nu îmi amintesc ca meciul să fi avut vreun botch, iar cele două au arătat că au chimie nu doar în afara ringului, ci şi în ring. Finalul a fost un pic ciudat, Becky a ţinut umerii la podea ceva mai bine de trei secunde, dar şi acest arbitru a ratat numărătoarea. Becky a profitat, a dus-o pe Lacey în Dis-Arm-Her. Acesta din urmă a cedat însă destul de devreme şi "The Man" rămâne cu centura roşie, dar şi cu o continuare a rivalităţii cu "The Lady".
Charlotte Flair (c) def. Becky Lynch (SmackDown Women's championship)
Irlandeza nici nu a avut timp să se bucure, dar să mai respire. Imediat după victoria cu Lacey a urmat meciul cu Charlotte. A fost meciul care sper să fi încheiat o rivalitate frumoasă, dar care ţinea deja de prea mult timp. Nu a fost cel mai bun meci al celor două, dar e de înţeles şi din cauza faptului că Becky era obosită. Lacey a păstrat viu feudul cu Becky intervenind în acest meci şi ajutând-o astfel pe Charlotte să devină de nouă ori campioană în WWE.
Bayley (c) def. Charlotte Flair (SmackDown Women's championship)
La fel ca anul trecut, atunci când Alexa Bliss şi-a încasat şansa la titlu în aceeaşi seară, WWE a mers cu acelaşi plan şi cu Bayley. "The Hugger" a intervenit în momentul în care Charlotte şi Lacey o atacau pe Becky şi după un haos general a decis să folosească servieta MITB. Victimă a fost "Regina", care a pierdut centura în doar 20 de secunde. Bayley a primit un pop imens din partea fanilor, dar rămân la părerea că nu avea neapărat nevoie de servietă pentru a interacţiona cu Charlotte. Cum mai spus şi mai devreme, văd această decizie mai degrabă ca o pedeapsă pentru Sasha şi mai puţin ca un premiu pentru Bayley. Flair şi Bayley se vor lupta cel mai probabil pe tot parcursul verii în SmackDown şi cel puţin din punct de vedere atletic feudul va arăta bine. Ceva îmi spune însă ca al 10-lea title reign este în continuare aproape pentru fiica lui Ric Flair...
Roman Regins def. Elias
Continuă recordul de invincibilitate a lui "The Big Dog". Peste 300 de zile fără înfrângere într-un meci 1 vs. 1. Deşi a fost atacat în backstage cu chitara de Elias, Roman i-a întrerupt totuşi concertul lui Elias, pe care l-a învins în 10 secunde, doar cu un spear... Nimic nou. E păcat că WWE decide să îl construiască pe Reigns sub aceeaşi formă care a întors întotdeauna fanii împotriva lui. Păcat şi pentru Elias, care nu doar că avea nevoie mult mai mare de victorie, dar şi care îşi cam epuizează fără voia lui potenţialul de star.
Seth Rollins (c) def. AJ Styles (Universal Championship match)
Cu siguranţă meciul anului în WWE. Cei doi s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor şi au livrat un meci de aproape cinci stele, lucur mai rar întâlnit în zilele noastre în main roster. Nu degeaba, Seth şi AJ sunt doi dintre cei mai buni wrestleri din lume. La capitolul minusuri a fost implicarea scăzută a fanilor, dar pe undeva a fost de înţeles, deoarece meciul a fost făcut pe grabă şi cei doi nu au dezvoltat o rivalitate personală. Cireaşa de pe tort ar fi fost ca la finalul meciului, AJ să facă turn heel. Chiar şi aşa meciul a fost oricum incredibil şi va fi greu de egalat din punct de vedere tehnic. Interesant faptul că AJ a pierdut clean în faţa lui Rollins.
Kofi Kingston (c) def. Kevin Owens (WWE Championship match)
Kofi continuă să dezamăgească în postura de campion, din punctul meu de vedere. Deşi Kevin Owens îşi face treaba bine şi a transformat feudul într-unul personal, ghanezul continuă să vină să zâmbească şi să arunce cu clătite în public no matter what... Reacţiile publicului sunt şi ele în scădere şi cred că era momentul ca Owens să ia titlul WWE. Din păcate pentru el, nu cred că se va îtnâmpla prea curând acest lucru, având în vedere că a pierdut meciul clean şi în cazului unui nou meci, intuiesc că se repeta acest lucru. Credibilitatea lui KO va fi greu de reconstruit, după acesta a părut că a revenit prea rapid după accidentare, la fel de rapid şi deloc inspirat a fost şi heel turn-ul său. În concluzie, meciul a fost unul bun, se bate la locul 3 cu Miz vs. Shane, dar mult sub ce a oferit Kofi la WrestleMania, atunci când l-a avut ca adversar pe Daniel Bryan.
Brock Lesnar def. Ali, Andrade, Baron Corbin, Finn Balor, Drew McIntyre, Ricochet & Randy Orton (men's MITB ladder match)
Şoc şi groază în Universul WWE. "Bestia" s-a întors! Sub ce formă şi până când, nu ştim, dar acest meci a arătat senzaţional. În primul rând, cu excepţia lui Brock Lesnar, restul de şapte participanţi trebuie felicitaţi pentru prestaţia extraordinară pe care au avut-o în acest meci, oferind unul dintre cele mai bune meciuri MITB pe care eu le-am văzut vreodată. Fie că a fost vorba de Ali, Ricochet sau Andrade, care au livrat procedee care mai de care mai spectaculoase, fie că a fost vorba de Finn Balor care a încasat cât a putut şi ce a putut, fie că a fost vorba de Baron Corbin care a tot încercat să fure victoria sau că a fost vorba de Randy Orton şi Drew McIntyre care şi-au demolat adversarii, toţi şapte şi-au jucat excelent rolul şi ar fi meritat să ia servieta. Cireaşa a fost pusă pe tort în momentul în care Brock Lesnar a intrat in meci în calitate de al 8-lea participant, a dărâmat toate scările care i-au ieşit în cale, l-a aruncat de pe scara din ring pe Ali şi a devenit în premieră Mr. Money In The Bank.
Chiar dacă Lesnar şi decizia WWE-ului nu va primi urale din partea multor critici, ba din contră, mie mi s-a părut orechestrat perfect tot ce a fost legat de acest meci, inclusiv finalul. Sunt tot felul de zvonuri în ceea ce îl priveşte pe Lesnar, că nu va mai lupta în UFC şi că din wrestling se va retrage anul viitor, la WrestleMania 36. Nu avem încă de unde să ştim ce contract a semnat. Cine ştie, poate ultimul său run în WWE, dacă va fi să fie, va fi cu mai puţin part-time şi cu mai multă implicare. Fie că îl iubeşti sau că îl urăşti, nu poţi nega faptul că Brock Lesnar e înzestrat cu mult talent şi că e star. Emoţia pe care a transmis-o apariţia lui, victoria lui şi întreg main event-ul au demonstrat încăodată cât de frumos poate fi wrestlingul pentru pasiunile pe care le naşte. Mai rămâne să descoperim împreună la Telekom Sport (Raw & SmackDown) misterul disparţiei din main event a lui Samy Zayn, cel care a fost găsit legat şi atârnând în backstage cu capul în jos. Intuiţia îmi spune doar două cuvinte: IOWIE WOWIE!
