Experiențe împreună.
You are here:

PREMIUM | Cel mai cunoscut om din Mostoles. De pe băncile liceului, în istoria fotbalului: "Ieşi afară din clasă, ai meci în UCL"

PREMIUM | Cel mai cunoscut om din Mostoles. De pe băncile liceului, în istoria fotbalului: "Ieşi afară din clasă, ai meci în UCL"

Premium

Cariera lui Iker Casillas e împărţită în mai multe momente importante. Câteva dintre ele, le trecem împreună în revistă în cadrul acestui articol.

Navalacruz este e mare necunoscută chiar şi pentru spanioli. Un oraş mic, cu o populaţie de sub 1000 de locuitori, care ar fi putut intra uşor în istorie pentru că a dat unul dintre cei mai mari sportivi din toate timpurile.

Ghinionul micuţei localităţi din Castilla şi Leon este că Jose Luis a luat-o de mâna pe Maria şi s-a mutat în 1980, la 120 de kilometri mai departe, în Mostoles, aproape de Madrid. Aici, pe 20 mai '81, Maria del Carmen Fernandez l-a născut pe Iker. Trecuseră, în ritm de miracol, aproape 42 de ani de când forţele franchiste învingeau forţele legaliste formate din liberali, anticlericali, comunisi, anarhişţi sau autonomisti. O excepţie mereu ocrotită de armatele militare şi mereu înabusită de braţul înarmat al ideologiilor lăsase, totuşi, în viaţă unul dintre motoarele lumii iberice: credinţa. În cascada de incertitudini de după războiul civil spaniol şi printre tensiunile existente de multă vreme şi care au escaladat de-a lungul anilor, Mostoles şi-a creat un adevărat simbol, jucând la două capete între speranţă şi credinţă.

Aproape că niciun spaniol din afara Capitalei n-ar ştii să-ţi spună unde e localizat şi ce înseamnă oraşul pentru comunitatea din Madrid. Cu toate că e al doilea mare oraş al provinciei autonome, Mostoles a fost mulţi ani doar un oraş mic, necunoscut, iar în prezent e renumit pentru că unul dintre primii săi primari a declarat nestingherit război Franţei. Dar mai ales, pentru Iker. Nu veţi auzi sau citi, nimic consistent şi rezistent aşezat în calea teoriei care susţine că fiul lui Jose Luis şi al Mariei a pus Mostolesul pe hartă. Pentru că ar fi fals. Mostoles e azi cunoscut datorită lui. Iar printre cei 200 de mii de oameni, credinţa în ceva mai bun şi-a găsit explicaţia exactă la momentul potrivit.

Aproximativ 18 kilometri despart Mostoles de Madrid. Ca să ajungi în Capitală, fie mergi la linia 12 a metroului, fie o iei pe autostrada A5. Autostrada o scoatem din calcul, dar linia 12 i-a marcat copilăria puştiului din familia Fernandez. La 10 ani, acesta lua singur metroul spre zona Concha Espina. În fiecare zi. Dar, să nu sărim peste etape. Mai avem până acolo...

Dulce lună noiembrie: "Ce minunăţie, Toni, ce minunăţie!"

Suntem în noiembrie 1990, într-o zi de sâmbătă, iar soarele arzător al Capitalei îl doboară pe tânărul Iker, în vârstă de numai 9 ani: "Mama, e prea cald, îmi poţi face, te rog o limonadă?".

Abia venise de la sesiunea obişnuită de fotbal obişnuit şi n-avea pic stare. Maria, prinsă cu treburile casei şi cu micuţul Unai (2 ani), nici nu-l aude. Tacticos nevoie mare, puştiul îşi rezolvă singur problema. Habar n-avea că acea sâmbătă de noiembrie avea să fie cea mai importantă din viaţa sa.

Antonio Mezquita, şef al centrului de copii şi juniori al Realului vreme de mai bine de 20 de ani îşi punea în acea zi definitiv ştampila pe viitorul celui mai galonat club din istoria fotbalului. Marţea de noiembrie 1990 a fost marţea în care fotbalul l-a descoperit pe Iker Casillas Fernandez. Şi sincer, nici n-avea cum să n-o facă!

"Julio, un amic din Mostoles, profesor de sport la liceu, mă sunase în acea zi. Mi-a zis că trebuie neapărat să ne întâlnim cu familia Fernandez" îşi aminteşte Mezquita. "Îl vasuze pe Iker cum apară în curtea şcolii şuturile unor puşti de liceu, cu vreo 10 ani mai mari ca el. <Ce minunăţie, Toni, ce minunăţie! Trebuie să-l vezi!> mi-a zis. Firesc, m-a făcut curios" povesteşte acelaşi Antonio Mezquita. Şeful Canterei merengue n-a ezitat să semneze pe loc scrisoarea prin care invită familia Fernandez la baza de pregătire a clubului Real Madrid. Pe final de noiembrie, Iker Casillas semna un contract de junior cu cel care avea să devină clubul vieţii sale. În acea toamna a început una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din lumea fotbalului. O poveste care a prins „nunta de argint”. Atât de impresionaţi au fost cei de la Real Madrid, încât l-au urcat pe puştiul familiei Fernandez direct la categoria de vârstă 12-13 ani. Un an diferenţă în acea etapă a vieţii poate fi uşor observabil, darămite doi?! Şi totuşi, Iker a făcut imposibilul posibil. Întotdeauna s-a priceput de minune la asta.

Era mereu cel mai mic din echipa şi aşa avea să fie până când urmă să debuteze la marele Real Madrid. Chiar şi atunci, în primii ani, era mezinul grupului. În 1991 a făcut primul meci mare al unei carierei care avea să devină legendară. A fost o finală de Cupă Regională cu Rayo Vallecano, iar Iker a zburat din bară în bară, a parat două penalty-uri şi a ridicat primul trofeu din viaţa sa.

Din nou, dulce noiembrie! "Ieşi afară din clasa, ai meci de Uefa Champions League!"

1997, 26 noiembrie, ora 12:30. Iker e deja băiat mare. Isteţ, charismatic, haios, joacă la Real Madrid, zâmbeşte frumos, e politicos, celebru în cartierul său, iar la liceu îl plac toate fetele. Are viaţa pe care trebuia să o aibă un copil de 16 ani. La Colegiul Joan Miro, într-una dintre clasele aproape prăfuite ale şcolii, puştiul urmează cursul de design. Are o vârstă la care şcoala ar trebui să-i fie prioritate. Şi chiar este, pentru că Iker a fost mereu genul studios.

Se face "şi '45", iar profesorul Joaquin Diaz foloseşte prilejul pentru a-l face şi mai atent pe Iker. Face o comparaţie interesantă între emblema clubului Real Madrid şi lecţia de zi. La "şi '50", uşa clasei se deschide larg. Copiii se ridică în picioare, pentru că Mariano Garcia, cel care tocmai îşi făcuse apariţia, era chiar directorul Colegiului Joan Miro. "Iker, te rog să ieşi pentru două minute afară. Îmi cer scuze profesore Diaz". Vocea gravă a directorului Garcia îl înspăimântă iniţial pe puşti.

"Oare am făcut ceva? Sau, mai rău, s-a întâmplat ceva rău acasă?" îşi spune în gând. Mariano îl insoţeşte până la capătul coridorului. "Imediat te îmbraci, e gata ora şi ziua pentru tine!" îi transmite liderul Colegiului Joan Miro. "S-a întâmplat ceva?" replică puştiul. "În 5 minute să fii în taxi, l-am chemat deja. Mergi spre Barajas (n.r Aeroport în Madrid) pentru că cei de la Real Madrid au sunat-o pe maică-ta, iar femeia ne-a sunat pe noi. Chiar azi pleci spre Norvegia!".

La Rosenborg, Real Madrid avea un meci important de Uefa Champions League. Formaţia blanco nu o ducea excepţional în acel moment în campionat (n.r ocupa doar locul 5 în Primera Division), iar şansa salvării sezonului venea de la cea mai importantă competiţie europeană inter-cluburi. "Mă simţeam de parcă tocmai câştigasem la loterie!" îşi aminteşte Casillas. "Am mers repede acasă, mi-am schimbat hainele şi am continuat drumul cu taxi-ul până la Barajas. Acolo m-a primit Victor Sanchez, care mi-a zis din prima clipă: "Niñito, vezi că vei sta cu mine în cameră". Eram uluit. Am dat mâna în ordine cu Fernando Morientes, Clarence Seedorf, Fernando Sanz, Predrag Mijatovic şi Davor Suker. Antrenorul Jupp Heynckes m-a îmbrăţişat şi mi-a urat succes. Îmi amintesc fiecare moment în parte. E unul dintre momentele pe care niciodată în viaţa mea nu le voi uita. Şi pe care mereu le voi povesti, mereu, cu plăcere" a rememorat Iker Casillas într-un interviu acordat în 2012 cotidianului El Pais.

La Rosenborg, Casillas nu a jucat deloc, dar era clar că e în anturajul echipei mari. În sezonul următor avea să devină cel mai tânăr portar care joacă în Uefa Champions League, la 18 ani şi 177 de zile. S-a întâmplat într-un meci cu Olimpiakos Pireu, pe 15 septembrie 1999. Casillas a fost titular într-o formulă impresionantă de joc a Realului, pe care o puteţi admira mai jos.

Recordul sau a fost doborât 17 ani mai târziu de Mile Svilar. Pe 18 septembrie, Casillas avea să debuteze şi în campionat pentru Real Madrid, într-un meci disputat la Bilbao. Galezul John Benjamin Toschack l-a aruncat în lupta în detrimentul titularului Bodo Ilgner, accidentat. Premiza era fixată. Ce anume pregătea destinul avea să se vadă de aici încolo.

Istorie în Liga Campionilor: "Sfântul Iker, şi momentul în care fotbalul a inghenuncheat în faţa sa"

Liga Campionilor, oh, Doamne! Oameni buni, poate că fotbalul a ajuns într-adevăr o suită de distribuţii planificate spre spargerea bursei şi glorificarea campaniilor de marketing, dar fotbalul de Liga Campionilor e special. Propuneri de împerechere stelară în succesiuni permutabile şi nesfârşite. Fotbalişti uriaşi, răsturnări de situaţie şi scoruri, spectacol şi tensiune maximă. Aici era locul lui Iker Casillas!

Pe 24 mai 2000, la ora locală 20:45, nu mai puţin de 78.759 de spectatori au asistat pe Stade de France la triumful Realului în finala Ligii Campionilor. Cu Iker Casillas titular, gruparea blanco a spulberat-o pe Valencia lui Adrian Ilie, scor 3-0. Casillas câştiga astfel primul mare trofeu al carierei sale, fără să primească gol, într-o finală în care i-a avut în faţă printre alţii pe Claudio "Piojo" Lopez, Kily Gonzalez sau Gaizka Mendieta.

Ne mutăm pe 15 mai 2002, şi Real Madrid avea să repete istoria. O nouă Conquista, tradusă prin "La Novena" adică al 9-lea trofeu Uefa Champions League, care a fost adăugat în vitrină clubului, în mare parte, datorită magnificilor Zinedine Zidane şi Iker Casillas. "Albii" au început mai bine, dar după o jumătate de oră, raporturile istorice reveneau la proporţii naturale. Legendarul portar nu a fost însă titular. A intrat în minutul 68, în locul accidentatului Carlos Sanchez, iar norocul i-a zâmbit Realului.

Casillas a fost un meci istoric, a avut 6 intervenţii senzaţionale în faţa celor de la Leverkusen şi şi-a construit cu litere de-o şchioapă, legenda. Trei parade fabuloase în minutele de final ale finalei şi lacrimile bucuriei de după joc sunt parte din istoria monumentală a celui mai mare club al Planetei. "Sfântul Iker, şi momentul în care fotbalul a inghenuncheat în faţa sa". Un titlu pe care cei de la El Pais îl revendică şi acum cu mândrie. Lui Casillas, din acel moment i s-a spus "San Iker" (Sfântul)

"Eu nu sunt Galactic! Nu-mi spuneţi aşa. Eu sunt Iker din Mostoles!"

Prestaţiile sale fabuloase l-au transformat rapid într-un superstar. Sau "galactic" dacă vreţi, pentru că asta era termenul la modă în Spania când vorbeai sau scriai de Real Madrid. Presa l-a lăudat săptămâni întregi după isprava de la Glasgow. "Demonstraţia supremă a importanţei pe care o poate avea un portar într-un meci de fotbal" scria cotidianul MARCA la trei zile după meci. "Timpul s-a oprit în loc în minutul 68 şi i-a făcut loc lui Iker Casillas. El va fi cel mai mare portar din istoria fotbalului nostru" a completat şi cotidianul AS.

Cariera lui Casillas a urcat pe nevăzute în Everestul fotbalului. Fanii l-au divinizat din acel moment, iar presa l-a iubit necondiţionat. Setea naţională de excepţionalism îşi cerea birul, însă nu doar saltul spre concluzii a fost brusc ci şi fuga pripită spre superlative, comparaţii şi epitete.

Din fericire, Iker a rămas acelaşi. Solitar şi coerent în convingeri, fidel principiilor sale, modest şi cu o educaţie aleasă, Casillas a refuzat cu eleganţă titulatura de galactic. Întrebat în vara lui 2002 dacă se simte "din altă Galaxie", portarul madrilen a replicat savuros: "Detest cuvântul ăsta. Eu nu sunt galactic!! Dacă tot vreţi să-mi oferiţi o apartenenţă, ei bine scrieţi aşa: eu sunt Iker din Mostoles". Aţi citit bine: Iker din Mostoles. Harta imaginară poate localiza în sfârşit rapid, localitatea aflată la 18 km de Madrid. E şi mult mai uşor, pentru că astăzi, Mostoles are o stradă cu numele Iker Casillas.

Pe finalul carierei, povestea de dragoste dintre Iker şi Real Madrid a solicitat o pauză, oarecum forţată. Casillas a ajuns la Porto, aproape expulzat de pretenţiile uriaşe ale unui club care vrea tot timpul mai mult. Joacă şi azi în Liga Campionilor şi o face bine. Ceva extrem de serios şi profesionist trebuie să explice însă longevitatea sa, într-o epoca în care talentele au scăpătat parcă prea repede, dar secretul pare trecut sub tăcere.

Foarte probabil, când Real şi Iker vor considera că pauza le-a făcut bine şi vor înţelege că în iulie 2015, fiecare avea nevoie de consumuri şi provocări diferite, îşi vor relua relaţia de iubire de la zero.

15 cifre impresionante din cariera lui Iker Casillas Fernandez

  • 725 de meciuri a strâns Iker Casillas pentru Real Madrid
  • 25 de ani a aparat Casillas poarta Realului
  • 20 de trofee a câştigat la Real Madrid
  • 3 Uefa Champions League are în cariera sa
  • 5 titluri de campion al Spaniei a cucerit cu gruparea de pe Santiago Bernabeu
  • 1 titlu de campion mondial are cu Spania
  • 2 titluri de campion european a cucerit la echipa naţională
  • 5 titluri de cel mai bun portar al lumii a câştigat în cariera sa impresionantă (record)
  • 173 de prezente are în Uefa Champions League
  • 100 de victorii a bifat cu Real Madrid în Champions League (record pentru un portar)
  • 57 de meciuri fără gol primi are Casillas în UCL (record)
  • 167 de selecţii are pentru naţională Spaniei
  • 102 meciuri fără gol primit are la nivel internaţional (record)
  • 9 meciuri fără gol primit la turneele finale (record)
  • 3 penalty-uri aparate la Campionatele Europene, cele mai multe din istorie (record)

articol de Florin Codreanu

viewscnt
Articole similare

internet tv

5 euro/
luna

Vreau oferta