Experiențe împreună.
You are here:

PREMIUM | Falimentul care naşte poveşti nemuritoare. În 2015, erau trimişi în Liga a 4-a. În 2018, au venit în Serie A. Omul care a unit anii

PREMIUM | Falimentul care naşte poveşti nemuritoare. În 2015, erau trimişi în Liga a 4-a. În 2018, au venit în Serie A. Omul care a unit aniigalerie foto

Premium

Acum, după ani, povestea pare simplă. În 2015, Parma intră în faliment şi e trimisă, fără regrete, într-o şedinţă de şapte minute, direct în Serie D. E un şoc mare în Italia. Datorii de 200 de milioane de euro. La aproape patru ani distanţă, Parma revine în Serie A. E dovada că până şi falimentul naşte poveşti nemuritoare. Atunci, povestea n-a fost deloc simplă.

Între 1992 şi 2002, Parma şi-a făcut loc printre forţele din Italia. Vitrina de trofee s-a mărit de la sezon la sezon, iar în cei 10 ani s-au strâns două Cupa UEFA, o Supercupă a Europei, o Supercupă a Italiei, o Cupă a Cupelor şi trei Cupe ale Italiei. În spatele clubului se afla, la acea vreme, gigantul Parmalat.

Cu Nevio Scala pe bancă, om instalat în 1989, Parma o bate pe Reggiana şi, în 1990, bifează promovarea istorică în Serie A. Atunci e momentul în care oamenii de la Parmalat se împrietenesc cu fotbalul şi încep să investească serios în echipă. În 1992, Parma ia primul trofeu important. Câştigă Cupa Italiei, după o victorie în faţa lui Juventus. Urmează Cupa Cupelor, în `93, luată pe Wembley, după un meci cu Antwerp, iar apoi o bat pe AC Milan şi câştigă Supercupa Europei, cu o echipă din care fac parte nişte uriaşi: Sensini, Brolin, Zola, Asprilla.

Înainte să-şi încheie mandatul, Scala mai face o minune. În 1995, Parma câştigă Cupa UEFA, după o finală în două manşe cu Juventus Torino. 1-0, pe ”Tardini”, şi 1-1 pe ”Meazza”. Ambele goluri ale Parmei sunt opera lui Dino Baggio.

FALIMENTUL ŞI RENAŞTEREA

În 2002, la trei ani după cea de-a doua Cupa UEFA câştigată şi în anul în care Parma mai lua o Cupă a Italiei, clubul intră în degringoladă. Parmalat, băieţii cu finanţele, traversează o perioadă grea, cu acuzaţii de fraudă, scandaluri privind sănătatea produselor şi zornăit de cătuşe. Se lasă cu condamnări la nivelul firmei, dar şi cu probleme la Parma.

Clubul nu reuşeşte să-şi găsească stabilitatea financiară. În 2004, rămaşi în aer, oamenii declară insolvenţa pentru Parma. Urmează trei sezoane în care clubul e condus de un administrator judiciar. În 2008, după mai multe salvări la mustaţă, Parma pică în Serie B. Sunt 18 ani de când făcuse drumul invers.

Sunt ani grei, cu promovări, bucurie şi dezamăgire în acelaşi timp. În 2014, cu Donadoni, echipa termină pe locul şase, dar nu poate reveni în Europa. Nu primeşte licenţa UEFA, iar un sezon mai târziu se declară falimentul. Datoriile strânse ajung la 220 de milioane de euro. Parma e executată în doar şapte minute, într-o şedinţă care duce clubul în Serie D.

OMUL CARE A UNIT ANII

În loc de calificare în Europa League, Parma şi suporterii ei se aleg cu meciuri în liga a patra. Se dau demisii pe bandă rulantă şi se rup la greu contracte. Numai un singur act rămâne valabil, ba chiar e prelungit. Cel al lui Alessandro Lucarelli. E din 2008 la Parma, iar în 2015, anul teribil, are 38 de ani. Şi mai are un anunţ de făcut.

Vreau să ştiţi, voi, suporterii Parmei, că voi rămâne aici. Şi nu doar că voi rămâne. Voi reuşi să readuc echipa în Serie A”. Parma promovează consecutiv, iar în 2018 îşi asigură revenirea în Serie A.

Lucarelli face, pe 22 iulie, 41 de ani.

Un text de Alberto Boţoghină

viewscnt
Articole similare

internet tv

5 euro/
luna

Vreau oferta