Experiențe împreună.
You are here:

PREMIUM | Fundaş, la preţ de Maradona. Ziua în care s-a schimbat complet istoria Barcelonei

PREMIUM | Fundaş, la preţ de Maradona. Ziua în care s-a schimbat complet istoria Barceloneigalerie foto

Premium

Ronald Koeman a marcat singurul gol al finalei de pe Wembley dintre FC Barcelona şi Sampdoria Genoa, aducând în 1992, primul trofeu al Ligii Campionilor în Catalonia. De aici a început totul.

Fotbalul spectacol al Barcelonei, fotbalul pe care-l cunoaştem şi pe care îl confundăm astăzi, mulţumiţi, cu una dintre invenţiile prezentului s-a născut cu adevărat acum 26 de ani, pe 20 mai, la Londra.

Atunci, sub îndrumarea geniului care-l domina categoric pe Johann Cruyff, FC Barcelona a devenit prima echipă care a pornit de la convingerea că fotbalul e modificabil şi trebuie recalculat. Destinul mental al lui Cruyff a urmat linia rezervată ideologilor radicali, împingând spre tăcere. Totul a devenit, deodată, clar şi intraductibil.

În acea zi, gruparea catalană a câştigat prima sa Cupă a Campionilor şi a făcut-o datorită unui fotbalist unic. Aşa a început ascensiunea unui club iubit pe tot mapamondul.

Fundaş, la preţ de Maradona

"Ronald Koeman, internaţionalul olandez de la PSV Eindhoven, va fi prezentat în această după amiază în calitate de fotbalist al Barcelonei. Conducerea grupării azulgrana a încheiat cel mai scump transfer din istoria clubului, din 1982 încoace, adică de la transferul marelui Diego Armando Maradona. Koeman va ateriza la Barcelona şi va efectua vizita medicală, apoi cea protocolară. Eindhoven va încasa pentru el 825 de milioane de pesetas, iar fotbalistul va avea un salariu de 110 milioane de pesetas pentru fiecare dintre următoarele patru sezoane".

Aşa anunţă El Pais, pe 22 ianuarie 1989, transferul lui Koeman de la PSV Eindhoven la FC Barcelona. După trei sezoane în care a marcat nu mai puţin de 51 de goluri în 98 de partide, Koeman era gata de cel mai important pas al carierei sale. 

Vreme de 6 ani avea să îmbrace tricoul Barcelonei, iar la finalul unei cariere spectaculoase, în care a evoluat inclusiv în tricourile tuturor granzilor din Olanda (PSV, Ajax şi Feyenoord) a devenit fundaşul cu cele mai multe goluri marcate la nivel înalt din istoria fotbalului (207 reuşite).

Minutul 111 şi colţul cel mai de sus al unei stele norocoase

Cu 10 minute mai devreme, Gianluca Vialli, starul Sampdoriei lui Vujadin Boksov, fusese înlocuit. Aflat pe banca de rezerve, atacantul italian îşi acoperă ochii cu un prosop. Simţea ceea ce urmează. O simţea încă de când centralul Aron Schmidhuber a fluierat lovitură liberă indirectă, pentru faultul comis de Giovanni Invernizzi la Eusebio.

Ronald Koeman s-a apropiat de minge. Într-o secundă, piciorul sau fenomenal s-a izbit de colţul cel mai de sus al unei stele norocoase. Trebuia să fie gol! Istoria îi datora o Cupa a Campionilor, Barcelonei. 20 mai 1992 a fost dată la care Dream Team-ul lui Cruyff a intrat definitiv în istoria unui club care până atunci, nu mai câştigase niciodată Liga Campionilor.

25.000 de fani aflaţi pe Bătrânul Wembley şi alte multe milioane au trăit momentul cu sufletul la gură. Şi...s-a întâmplat: "Toca Stoichkov, para Bakero, pica Koemaaaaaan, ¡goooooooooool!”. Pe stadionul pe care a domnit mereu suflul bezmetic şi grupat al voinţei, Barcelona - Sampdoria era 1-0. Iar Wembley s-a cutremurat precum un intestin de cetaceu atins de harpon.

Joaquin Maria Puyal, comentatorul catalan al partidei a produs senzaţia pe care noi o cunoaştem că fiind "piele de găină". La distanţă de şase ani după ce acelaşi om comentase miracolul comis de Helmuth Duckadam pentru Steaua, în faţa Barcelonei lui Schuster şi Urruti. Şi lui, istoria îi datora o Cupa a Campionilor.

La final, Vierchowod, Vialli, Mancini sau Lombardo au realizat că au fost departe, mult prea departe de ştiinţa şi forţa de joc a unui adversar imposibil, condus de pe bancă de miticul Johan Cruyff şi din teren de Ronald Koeman, Michael Laudrup, Hristo Stoichkov sau Josep Guardiola. Destinul le-a mai dat o şansă catalanilor şi l-a ales pe Koeman drept purtător de cuvânt la negocierile cu succesul.

În Catedrala Fotbalului, acolo unde Cruyff avea să ridice prima sa cupă continentală cu Ajax în '71 în faţa lui Panathinaikos, olandezul de geniu şi-a privit băieţii în ochi şi a avut cel mai scurt discurs din istoria finalelor de Liga Campionilor: “Salid y disfrutad”, în traducere liberă, "Ieşiţi pe teren şi bucuraţi-vă de fotbal".

Atât le-a spus "El Flaco" băieţilor săi, care l-au ascultat, ca întotdeauna, orbeşte. Spectacolul a lipsit, dar tensiunea a fost irespirabilă. Koeman şi Stoichkov şi-au ghidat echipa, într-un meci în care marele Guardiola a purtat tricoul cu numărul 10. "Barcelona portocalie" a fost o tentă parcă predestinată. Condusă de pe bancă de un olandez şi din teren de un altul, formaţia azulgrana avea să câştige prima sa Cupa a Campionilor după execuţia magnifică a lui Ronald.

Şi a permis cotidianului El Mundo să iasă a doua zi, cu un titlu istoric: "Îţi mulţumim, Dumnezeule, că nu ne-ai uitat!". Restul îl descoperim din acel moment în toate cărţile de istorie modernă şi contemporană. 

articol de Florin Codreanu

viewscnt
Articole similare

internet tv

5 euro/
luna

Vreau oferta