Experiențe împreună.
You are here:

PREMIUM | Jose Mourinho, de la erou la antierou. Ce-a mai rămas din tehnicianul care provoacă şi fascinează ca nici un alt antrenor din lume

PREMIUM | Jose Mourinho, de la erou la antierou. Ce-a mai rămas din tehnicianul care provoacă şi fascinează ca nici un alt antrenor din lumegalerie foto

Premium

Jose Mourinho este unul dintre cei mai mari antrenori din lume si cu siguranta tehnicianul care provoacă şi fascinează în acelaşi timp ca nimeni altul. Cu toate acestea, cariera sa pare să cunoască o pantă descendentă.

Alameda das Comunidades Portuguesas, 1700-111, Portugalia. Locaţie: Aeroportul Portela din Lisabona, iunie 1992. Cunoscutul preşedinte al clubului Sporting, Sousa Cintra priveşte cu mândrie către marea de jurnalişti şi suporteri adunaţi în faţa aeroportului pentru un prim instantaneu şi poate, pentru câteva cuvinte de la The Mister.

La 14:22 ora locală, aeronava care-l transporta pe Bobby Robson de la Londra spre Lisabona aterizează. Printre sutele de doritori de autografe şi simpatizanţi ai clubului Sporting, Cintra îşi face loc, cu mult curaj, pentru a-l întâmpina pe noul antrenor. Pe drum, realizează că nu ştie o boabă de engleză. Nici el, nici cei doi oameni care îl însoţeau. Se întoarce repede către Manuel Fernndes, cel mai bun marcator din istoria clubului şi unul dintre oamenii săi de încredere şi îi cere o soluţie. Acesta găseşte rapid metoda prin care Cintra şi oamenii săi pot comunica în cele din urmă cu marele antrenor britanic.

În 10 minute, un anume Jose Mario dos Santos Felix Mourinho, fiul unui fost fotbalist modest din Setubal ajunge la aeroport. El va juca rolul de translator în primele discuţii face to face dintre Cintra şi Bobby Robson. Din acel moment, fotbalul, sportul rege a intrat în vibraţie prenupţială. S-a îndrăgostit iremediabil de un personaj aparte, care întâmplător sau nu, şi-a schimbat din acea clipă viaţa şi a devenit unul dintre cei mai mari antrenori din istoria fotbalului.

Scrisoare către Bobby Robson

Dear Sir,

Când l-aţi cunoscut în 1992 era un copil timid, pasionat de fotbal, care îmbrăca ocazional haina traducătorului, pentru a vă ajuta să va înţelegeţi cu compatrioţii săi. Astăzi, când e mai popular ca niciodată, pare că n-a mai rămas nimic din acel copil imaculat.

Cel puţin la nivel de percepţie publică, nimic din persoana fascinantă şi anti-publicitară pe care aţi cunoscut-o, nu v-ar aduce aminte de omul pe care aţi pariat totul, cu incredere maximă. Aici e exclusiv vina lui. Pe de altă parte, la 15 ani de când reuşea marea minune cu FC Porto, Jose a devenit antrenorul care provoacă şi fascinează ca nici un alt antrenor din această lume, dar şi eroul transformat cel mai rapid în antierou. Aici e şi vina noastră.

Sir, ştiu că i-aţi spus la scurt timp după ce l-aţi cunoscut că îl admiraţi. Că invidiaţi felul în care a învăţat să anihileze atât de uşor toate tentaţiile clasice. Că aţi apreciat că s-a pus de tânăr cu burta pe carte şi cu urechea pe muzică clasică, că apoi şi-a găsit o soţie căreia îi e fidel de mulţi ani, şi că a început să se îndrăgostească de fotbal, convins că multă lume nu înţelege, de fapt, jocul, tocmai pentru că îl complică frivol. Aveaţi dreptate! Iar lumea trebuie să ştie asta! Lumea trebuie să ştie că sub masca pe care şi-o pune în fiecare dimineaţă, Jose Mourinho a fost cândva om. Unul în care marele Bobby Robson a văzut ceva deosebit.

La fel cum lumea trebuie să ştie că personajul arogant şi perfect antipatic, dispreţuit de mulţi, hulit de majoritatea şi idolatrizat în unele colţuri, are momente atât de umane încât v-a făcut să plangeti. Cum s-a întâmplat în septembrie 2008, la fix o luna de când vi s-a depistat blestematul ăla de cancer. A venit pe nepusă masă la Monte Carlo, unde aflase cumva că sunteţi alături de fiul dumneavoastră şi a plâns cot la cot cu Mark, într-un colţ al holului din hotel ce ducea spre camera dumneavoastră. Sigur, de faţă cu mentorul său a ştiut să glumească şi să-i ridice moralul, dar Mark ne-a povestit apoi cum a trăit Jose momentul şi ne-a mărturisit tuturor că e un alt om în intimitate. Ne-a explicat că plânge pentru cei pe care îi iubeşte, că se luptă pentru ei că nimeni altul şi că are puterea de a mişca munţii din loc când e cazul. În seara aceea de septembrie a bătut aproape 950 de kilometri pentru că ştia că e posibil să nu vă mai vadă niciodată. Şi a vrut să va mulţumească. Sunt convins că a şi făcut-o pentru că am citit ce aţi spus la două săptămâni distanţă despre el. Că vă doriţi că lumea să îl cunoască aşa cum îl ştiţi dumneavoastră.

Dar, asta e greu, Sir. Pentru că lumea nu are timp de astfel de detalii. În secolul vitezei şi al ziarelor online suntem obişnuiţi să preluăm totul de-a gata, aşa cum ne este prezentat oricând, oricum, de către oricine. Încăpăţânarea cu care credem fără să cercetăm, e consecinţa uneia din cele mai triste trăsături de identitate ale omului modern.

Când Jose, noi toţi, şi sportul rege am fost nevoiţi să ne despărţim de dumneavoastră, el reuşise deja să câştige Liga Campionilor cu FC Porto, în ceea ce a fost probabil una dintre cele mai mari surprize din istoria fotbalului. Ştim că aţi văzut finala cu AS Monaco şi că la final, v-aţi ridicat în picioare cu lacrimi în ochi. Lumea n-a înţeles nici atunci cum cineva care nu-i este nici tată, nici frate, nici altă rudă apropiată, plânge de fericire pentru el. Poate că atunci era momentul să înţelegem cine este Jose Mourinho cu adevărat. Dar am ezitat. Ce n-am vrut să vedem? Ce ne-a scăpat atunci?

La scurt timp distanţă, flexibilitatea sa blindată l-a propulsat pe cea mai înaltă culme a fotbalului. A simţit rapid nevoia să-şi hrănească setea de obiective cu Inter Milano, unul dintre cele mai mari cluburi din fotbalul care contează. Şi acolo oamenii au plâns pentru el. Matterazi, colosul din defensiva poate cea mai bine organizată din ultimii 20 de ani este cel mai bun exemplu. Mai apoi şi fanii nerrazurilor, convinşi fiind de prezenţa sa mesianică lângă Domul din Milano. Aceşti oameni nu pot uita nici acum seară magică de pe Camp Nou. Ce s-a întîmplat atunci la Barcelona, a fost o şedinţă de hipnotism activ, cu pacientul catalan, supraputernic, dar paralizat de propriile atuuri. Să ştiţi că i-au lipsit lacrimile dumneavoastră de bucurie în 2010, atunci când a ridicat pentru a doua oară deasupra capului Uefa Champions League. Ne-a spus-o chiar el, atunci când a donat titlul de cel mai bun antrenor din lume "Fundaţiei Bobby Robson".

A ales însă un drum riscant şi s-a transformat în mare maestru al loviturilor morale şi al jocurilor psihologice. E drept că a făcut toate astea în timp ce a pus bazele a tot ceea ce înseamnă fotbalul tactic modern. Sau fotbalul acela jucat cu o inteligenţă strictă în defensivă şi cu o exactitate perversă pe contraatac. E trist pentru noi toţi că tocmai dumneavoastă, mentorul său, n-aţi putut trăi acea seară fantastică de pe Camp Nou. De atunci şi până în prezent, fostul Dvs traducător a rămas singurul om care a demonstrat cum poate fi bătută cea mai puternică Barcelona din istoria fotbalului. Atât la Milano, cât şi mai târziu, la Madrid. Felul în care a controlat marea Barcelona cu Messi, Xavi şi Iniesta la timonă, a fost a doua demonstraţie totală a lui Jose Mourinho.

Fără îndoială, a învăţat multe de la dumneavoastră, dar n-a împrumutat niciodată arta diplomaţiei şi nici acea eleganţă legendară atât de impunătoare în orice secundă. Nici nu s-a pliat vreo clipă pe stilul monumental şi discret pe care l-aţi oferit gratuit lumii fotbalului. Probabil că a ştiut că lumea nu poate avea doi Bobby Robson.

Uneori are farmec, Sir! Pe cuvânt! E savuros! Dar oarecum, lumea s-a plictisit şi de asta. De cele mai multe ori, Mourinho umple vestiarul de tabele de sarcini tactice, măsoară alimentaţia jucătorilor la milimetru şi e adesea zguduit de dictoane pe care le vrea devize de viaţă pentru fotbaliştii săi. Ceea ce-i plictiseşte de această dată pe ei. De aici, şi multele conflicte pe care nu ştie sau nu poate să le rezolve. Neputinţa sa mărturisită de a se adapta e taxată de presă drept declin. Şi din ce în ce mai mulţi îl consideră "terminat" pentru fotbalul care se joacă astăzi. Izolat şi negativ, elevul dumneavoastră pare să sfârşească astăzi prin a-şi înstrăina şi ataca, dinăuntru, echipele. Ceva din charisma acidă, dar productivă a lui Mourinho s-a împuţinat şi transformat în dezavantaj major. Iar căderea lui e tristă şi apăsătoare. Poate şi de-asta ne-am propus să va întrebăm sincer, pe dumneavoastră, cel care îl cunoasteteti cel mai bine: cum ajungi dintr-un antrenor genial, briliant, special ... un tip dezorientat nevrotic, cu un ego atât de umflat, care nu poate accepta nicio secundă adevărul? Cum se poate transforma un tip atât de lucid şi de inteligent, într-un om aproape incapabil să simtă şi să presimtă practica schimbătoare a reuşitei? E atât de mare dilema încât sunt convins că doar dumneavoastră, Sir, puteţi să ne lămuriţi.

Dar, trecând însă peste toate astea, în linii mari, sunt convins că sunteţi mândru de el. La 27 de ani distanţă de momentul în care v-aţi strâns prima dată mâna şi aţi pariat atât de puternic pe el, cum nu o mai făcuse nimeni, niciodată, Jose Mourinho e cunoscut în fiecare loc al Planetei. Se întâmplă să-l vedem epuizat, uneori chiar agresiv. Îl vezi cum insultă, şicanează, crestează, enervează şi ştie să se facă neplăcut, ba chiar pare că şi-a construit un obiectiv din asta. Cu toate astea, niciun club de fotbal nu ezită să-i pună pe masă o avere pentru a-l convinge să-i preia destinele, pentru că orice club ştie ce înseamnă Mourinho, un tehnician de geniu. Chiar acum câteva luni, marele Real Madrid părea să-l vrea înapoi după eşecul de la un alt mare United. Sună paradoxal, nu-i aşa Sir?

Da, pentru că tipul e nesuferit şi detestat, dar şi invidiat, temut şi căutat, ca orice om de mare succes. Dar, paradoxul e chiar şi mai profund şi complică şi mai mult imaginea publică a omului din spatele personajului. Pentru că mult hulitul Mourinho, tipul antipatic şi aparent isteric este în acelaşi timp omul care nu se laudă niciodată cu cele 15 milioane de euro donate fundaţiilor umanitare care lupta împotriva cancerului. Întâmplător (sau nu) aceeaşi boală necruţătoare care i-a furat unul dintre cei mai importanţi oameni din viaţă lui: dumneavoastră! Dar lumea nu ştie nici asta. Şi chiar dacă ar ştii, ar fi probabil mult mai puţin spectaculos şi rentabil decât sportul mondial: "să-l detestăm pe Jose Mourinho". Unul pe care îl joacă şi el de multe ori.

Tragedia este că ceea ce ar fi trebuit să fie personalitatea stabilă a unuia dintre cei mai mari antrenori ai Planetei s-a dizolvat cumva într-o mare de scandaluri şi exhibiţionism. Spectacolul mediatic din jurul său îi întreţinea altă dată charisma. Astăzi, doar o consumă. Şi adevărul este că nimeni nu înţelege care e cauza dezlănţuirii seismice din jurul mitului Mourinho. Jose a devenit în toţi aceşti ani eroul unei lumi care este pregătită în orice moment să conteste dur orice logică ierarhică. Nimeni nu-l cunoaşte cu adevărat, toţi îl admirăm profund sau îl detestăm năprasnic. Pare că nu există cale de mijloc şi că nu va există niciodată.

Mai mult că sigur, nu veţi citi niciodată scrisoarea asta. Mi-aş fi dorit să o faceţi, pentru că sunt ferm convins Sir, că doar dumneavoastră puteţi explică misterul. Iar lumea vrea şi trebuie să afle cine este cu adevărat Jose Mourinho şi cum va redeveni el antrenorul care provoacă şi fascinează ca nici un alt antrenor din această lume.

În loc de final

Sir Bobby Robson a fost un jucător şi antrenor de fotbal englez, care a antrenat şapte cluburi europene, dar şi Echipa naţională de fotbal a Angliei de-a lungul carierei sale. Membru al Hall of Fame din 2003 şi declarat cel mai bun antrenor din lume în 1996-1997, Robson a antrenat printre altele Sporting Lisabona, PSV Eindhoven sau FC Barcelona şi a dus Anglia în semifinalele Cupei Mondiale din 1990. A murit la 76 de ani, răpus fiind de cancer.În 1992, când a preluat-o pe Sporting Lisabona l-a descoperit pe Jose Mourinho, cel care i-a fost translator şi pe care l-a îndrumat ulterior spre o carieră în antrenorat, servindu-i drept mentor.

  • 25 de trofee a câştigat Jose Mourinho în cariera sa incredibilă
  • 2 trofee Uefa Champions League are în palmaresul său
  • 2 trofee Uefa Europa League a câştigat în cariera sa
  • În 3 ţări diferite a fost campion naţional
  • 4 recorduri mondiale recunoscute de Cartea Recordurilor a dobândit Mourinho
  • De 4 ori a fost declarat cel mai bun antrenor al lumii
  • 11 trofee are cu 3 dintre cele mai mari cluburi ale fotbalului: Inter Milano, Real Madrid şi Manchester United
  • 120 de milioane de euro ar fi încasat din fotbal tehnicianul portughez

articol de Florin Codreanu

viewscnt
Articole similare

internet tv

5 euro/
luna

Vreau oferta