Unirea de la 1918 a consemnat un avânt sportiv pentru noul stat. Fotbalul nostru a fost imaginea României mari prin faptul că toate zonele ţării erau reprezentate de echipa naţională. Selecţionata tricoloră a debutat în plan internaţional în 1922, într-un meci cu Iugoslavia, apoi a căutat să capete notorietate la competiţii de anvergură. În contextul afirmării externe şi a entuziasmului interbelic, echipa naţională a participat în 1930 la Cupa Mondială.
A fost un eveniment care a însemnat o reuşită de amploare pentru România, deşi prezenţa la turneul final din Uruguay nu a fost lipsită de peripeţii. În primul rând a fost o provocare financiară pentru şefii fotbalului românesc. Primul Campionat al Lumii s-a desfăşurat în perioada 13 – 30 iulie în Uruguay, ţara care cucerise aurul la Jocurile Olimpice din 1928. Toate meciurile din cadrul competiţiei s-au jucat în capitala ţării, la Montevideo, majoritatea desfăşurându-se pe Estadio Centenario, arenă construită special pentru acest turneu şi pentru a sărbători 100 de ani de independenţă. La primul Campionat Mondial au participat 13 ţări, dintre care patru din Europa.
Pentru a ajunge în Uruguay, echipa României s-a deplasat cu trenul şi cu vaporul, alături de jucătorii celorlalte echipe europene (Franţa, Belgia şi Iugoslavia). Cu trenul, tricolorii au mers până la Genova, vreme de două nopţi, apoi fotbaliştii pregătiţi de Costel Rădulescu au avut parte de o adevărată croazieră. Şeful delegaţiei a fost avocatul Paul Nedelcovici, şi el fost fotbalist şi rugbyst. La 19 iunie a început aventura de două săptămâni cu transatlanticul „Conte Verde”, până în America de Sud.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
Atmosfera de pe vas a fost descrisă în diverse ocazii. De altfel, cronicarul Ioan Chirilă şi-a intitulat povestirea despre participarea României la competiţia din Uruguay „Şi noi am fost pe Conte Verde”. Ziaristul relatează că echipajul italian de pe vas nu prea le permitea fotbaliştilor să se antreneze, asta şi pentru că la bord era un grup de călugăriţe catolice. Oricum, este de presupus că fotbaliştii făceau o pregătire fizică în perspectiva meciurilor.
O relatare amuzantă a oferit şi fotbalistul Rudolf Wetzer. „La 22 iunie, ne-am antrenat pe punte. Am făcut şi mişcare cu mingea. Raffinsky a scăpat una peste bord. S-a făcut roşu de ciudă. A vrut să se arunce după ea”, povestea jucătorul lui Juventus Bucureşti. La 3 iulie 1930, vaporul a acostat în Montevideo.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
La Cupa Mondială, România a fost în grupă cu ţara gazdă şi Peru, prima partidă fiind împotriva peruvienilor. Tricolorii s-au impus cu scorul de 3 – 1, Adalbert Deşu reuşind să marcheze în chiar primul minut.
România a folosit următoarea formulă: Jean Lăpuşneanu (Sportul Stud.) - Adalbert Steiner (CA Timişoara), Rudolf Burger (Chinezul) - Ladislau Raffinsky (Juventus), Emerich Vogl-cpt. (Juventus), Alfred Eisenbeisser (Dragoş Vodă) - Nicolae Kovacs (Banatul), Adalbert Deşu (UDR), Rudolf Wetzer (Juventus), Constantin Stanciu (Venus), Ştefan Barbu (Olympia Arad).
„De bună seamă că România a fost considerată cantitate neglijabilă. Peruvienii, s-au prezentat pe teren siguri de victorie, ironici, cu zâmbetul sarcastic al superiorităţii indiscutabile, faţă de cari nu-şi legitimau existenţa pe teren decât din dorinţa de-a face o plimbare cu vaporul. Desfăşurarea ostilităţilor a răsturnat calculele. După ce conducea la pauză cu 1-0, România îşi adjudecă matchul cu 3-1, şi ia prima victorie din seria care face parte. Au marcat Covaci, Deşiu şi Stanciu. Adversarii s-au impus printr-un exces de brutalitate, fracturând chiar piciorul unui jucător român”, se notează în numărul din 24 iulie 1930 al revistei Realitatea Ilustrată.
Apoi, Uruguay a învins România cu 4-0, în faţa unui stadion arhiplin. Sud-americanii au profitat de faptul că echipa noastră era obosită, nu putea conta pe accidentaţii Steiner şi Stanciu, iar gazdele aveau şi un plus de valoare. Noutăţile echipe noastre au fost Corneliu Robe (Olimpia Bucureşti) şi Iosif Czako (UDR Reşiţa). Superioritatea uruguayenilor a fost recunoscută şi de Stefan Wetzer în presa locală: „Valoarea mijlocaşilor este cu adevărat extraordinară. Aveţi trei jucători excepţionali care se înţeleg foarte bine între ei. Scarone e un mijlocaş ofensiv. Anselmo, un coordonator de joc şi posesorul unui dribling formidabil. Iar Cea aleargă pe tot terenul şi e un bun tehnician”.
Presa noastră a explicat eşecul printr-o atitudine timorată a fotbaliştilor României, care s-au dezmeticit greu în faţa presiunii suporterilor sud-americani.
„Românii au intrat în arenă oarecum intimidaţi. Jucau pentru prima oară în faţa unei mase de o sută de mii de spectatori, exuberanţi şi gălăgioşi, cari toţi erau de partea concetăţenilor lor. Şi uruguayenii au profitat şi au marcat patru goluri chiar la începutul jocului”, scrie în numărul din 14 august 1930 al revistei Realitatea Ilustrată.
Din grupa României s-a calificat mai departe doar Uruguay, care avea să câştige prima ediţie a Cupei Mondiale, după ce a învins cu 4 – 2 echipa Argentinei.
La revenirea în ţară, după un drum la fel de lung, echipa naţională a României a fost aşteptată de mii de oameni în Gara de Nord. Participarea tricolorilor la turneul final fusese percepută ca un succes, iar presa vremii a contribuit la alimentarea mândriei naţionale vis-a-vis de acest aspect. Obiectivul fusese îndeplinit, iar succesul cu Peru era suficient pentru ca expediţia fotbalistică să se justifice. Mai ales că ai noştri au fost învinşi de cei mai buni.
articol scris de Pompiliu Nicolae Constantin
Afla mai multe despre: romania, romania cm 1930, cm 1930, romania la mondiale, poveste romania
