Cea mai bună jucătoare a lumii în 2013, Andrea Lekic este dependentă de adrenalină. Trăieşte viaţa la intensitate maximă pe terenul de handbal, acolo unde se luptă ca o tigroaică, dar are grijă şi de buna dispoziţie a colegelor ei.
Îndrăgostită de orice sport care îi aduce o nouă provocare, Lekic a acceptat invitaţia Telekom Sport să schimbe pentru o oră terenul de handbal cu un poligon. Instructor i-a fost Mihaela Lidia Enache, sportiva de la Dinamo care concurează la proba 10 metri pistol cu aer comprimat.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
După ce s-a obişnuit cu arma, sârboaica intrat în competiţie. A căutat cu disperare să nimerească centrul ţintei.
Copil energic, Andrea Lekic a încercat mai multe sporturi până să ajungă în sala de handbal, printre care volei, baschet sau tenis: "A fost în natura mea. Eu am început cu karate, am făcut timp de 5 ani, iar acum practic sunt tehnici de arte marţiale ceea ce vedeţi pe teren. Glumesc".
Puştoaica strălucitoare din Serbia, Andrea a ajuns la Krim Ljubljana la 19 ani şi a învăţat rapid sacrificiile cerute de handbalul de top. Răsplata a venit în 2013, când juca la Gyor. A cucerit primul trofeu Champions League şi a fost declarată cea mai bună jucătoare a lumii.
"Toţi jucătorii tineri ar trebui să ştie că sunt multe obstacole în drum pentru a face performanţă, iar primul an pentru mine a fost foarte greu pentru mine. Pentru prima dată eram singură în apartament, departe de familia mea, aşa că a fost un mare şoc.
Apoi am avut parte de Martin Ambros, care este minunat, la Gyor, pentru că acolo am câştigat trofeul Champions League. Mereu îţi aminteşti de antrenorul cu care ai câştigat un trofeu", a spus Andrea.
În tricoul celor de la Vardar a pierdut consecutiv două finale în Final Four. În faţa celor de la Gyor, de fiecare dată: "Pentru mult timp după aceea nu mai puteam să dorm şi nu puteam să uit asta, dar după aceea îţi dai seama că provocările continuă pe drumul tău. Iar când ele te aşteaptă, nu ai timp să te relaxezi şi să continui să îţi plângi de milă".
În urmă cu 20 de ani, Lekic trăia clipele de groază ale războiului, cand alarmele anti-aeriene sau bombele se auzeau permanent în Belgrad: "Aveam 12 ani atunci când s-a întâmplat, în 1999. Pentru noi, războiul în acel moment era înfricoşător, mai ales în primele zile, când toţi fugeam".
Sinonimă cu marea performanţă, Andrea Lekic nu renunţă la visul de a cuceri un alt trofeu Champions League.
Afla mai multe despre: lekic
