Experiențe împreună.
You are here:

VIDEO EXCLUSIV | Un reportaj emoţionant despre golgheterul Ligii a 4-a. ”Am avut mare ghinion. Am vrut să renunţ”. Ce l-a făcut să meargă mai departe

VIDEO EXCLUSIV | Un reportaj emoţionant despre golgheterul Ligii a 4-a. ”Am avut mare ghinion. Am vrut să renunţ”. Ce l-a făcut să meargă mai departe

Fotbal intern

Joacă la CSA Steaua, însă reperele fotbalului mare le-a cunoscut alaturi de fosta Steaua pe stadionul din Ghencea. De la copilul de mingi pâna la jucătorul de fotbal a fost un singur pas. De unde a apărut noua speranţă a steliştilor din Ghencea, aflaţi din materialul următor.

”Salut! Sunt Alin Predescu, golgherul CSA Steaua, haideţi să vă prezint povestea mea”

O poveste presarată cu multe momente triste şi dezamăgiri. A învăţat să lovească mingea în Ghencea, pe micuţele terenuri de lângă Templul Fotbalului Românesc, cum era supranumit stadionul Stelei în vremurile sale pline de glorie.

”Acesta este terenul pe care am inceput fotbalul în urmă cu 14 ani la CSA, avându-l antrenor la Bogdan Iovan, oferindu-mi foarte multă încredere, dandu-mi şi banderola de căpitan. A fost una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii mele, însă acum spre 22 ani încep să cunosc adevarata valoare a fotbalului şi frumuseţea acestui sport”.

În acele vremuri, Ghencea vibra de emoţie. Aerul european era resimţit puternic chiar şi de juniorii clubului. Era acea motivaţie de care avea nevoie orice copil pentru a-şi dori să ajungă fotbalist.

”Primul meu contact cu Tempul Fotbalului Românesc a fost în jurul anului 2007, când Steaua a jucat în grupele UCL, când eram şi copil de mingi. Am fost copil de mingii la meciu cu Kiev,  a fost una dintre cele mai mari bucurii. Când am intrat pe teren cu jucătorii era o atmosferă incendiară, Steaua avea nevoie de un egal să se califice”.

După câţiva ani petrecuţi la Steaua, puştiul a fost atras de mirajul străinataţii. Un mix pe care orice părinte şi-l doreşte pentru copilul său. O şcoala bună şi perspectivele unui viitor curat, departe de problemele din România.

”Auzisem de o şcoală foarte bună din Elveţia de business, iar acolo era şi o academie de fotbal. La 15 ani am plecat de la Steaua, am avut o experienţă frumoasă la Grapshopers Zurich”.

Frumoasă până la un punct ...

”Am avut un mare ghinion având în vedere că oamenii care ţineau la mine au fost daţi afară, permisul de şedere în Elveţia îmi expirase. A venit un director sportiv care a fost la Basel şi a dat afară toţi jucătorii fără contracte, eu neîmplinind vârsta de 16 ani, nu puteam să semnez legal un contract pentru că aşa sunt legile. A trebuie să plec şi ajunsesem iar într-un moment în care m-am întors acasă şi nu mai voiam să joc fotbal”.

Predescu s-a întors în România cu un gust amar, dar şi cu o mentalitate schimbată. A ajuns la Pandurii, apoi la Gaz Metan Mediaş, dar n-a bifat niciun minut în Liga 1. A încercat să-şi relanseze cariera în Liga a doua, la Luceafărul Oradea, dar s-a accidentat, iar contractul i-a fost reziliat fără ezitare.

”Am venit acasă, în acel moment am zis gata, mamă, gata, tată, de astăzi mă apuc de facultate, m-am înscris şi la antrenori, am Licenţa C, pe parcurs a venit oportunitatea CSA Bucureşti, nu am stat pe gânduri şi nu am putut să o refuz”.

Iar la 21 de ani, copilul care a crescut idolatrizând fotbaliştii trecuţi, "pe hârtie", cu FCSB în palmares, a ajuns să joace în "Templul Fotbalului Românesc" pentru o echipă nouă. Măcar a păstrat în suflet culorile.

”Am avut multe momente grele în viaţă, momente în care am vrut să renunţ, însă încrederea în Dumnezeu m-a făcut să trec mai departe”.

Steaua celor de la CSA. Sau adevărata Steaua, aşa cum preferă să spună fostele glorii, Lacătuş sau Iovan, a apărut de nicăieri, din ambiţiile unor oameni care visează la mai mult.

”Foarte mulţi oameni când te întreabă unde joci? La Steaua! Care ligă? Prima sau a patra? Şi când spui a patra, zic aaaa, joci la liga a patra, dar nu e aşa, avem condiţii de liga 2. Avem masă după fiecare antrenament, echipamente, cantonamente înainte de fiecare meci cu 2 zile. Sunt dovezi că suntem un club serios şi jucătorii de la Steaua şi stafful tehnic chiar vor să facă performanţă”. 

Noua Steaua a fost şi noua şansa oferită lui Predescu. Într-o jumătate de sezon, puştiul care dorea să-şi atârne prematur ghetele în cui şi-a regăsit pofta de fotbal şi visul de a ajunge un mare jucător.

”Eu am venit la CSA într un moment greu al carierei mele, al vieţii mele, iar cei de aici m-au ajutat să-mi relansez cariera”.

Promisiunile Armatei au oferit şansa unor tineri de a juca fotbal, dar au şi divizat galeria. Unii s-au întors în trecut, alături de Lacatuş, în Liga a 4, alţii trăiesc prezentul european cu FCSB.

”Steaua Bucureşti e o echipă, iar FCSB e o altă echipă. acum fiecare e liber să susţină pe cine vrea. Având în vedere ca legendele şi tradiţiile sunt la CSA, aceasta e adevarata Steaua. Mă interesează ca această echipă să ajungă în Liga 1, le urez multă baftă şi celor de la FCSB”. 

Drumul către promovare e lung şi anevoios. O luptă în mocirlă cu echipe mici, fără un stadion modern, dar cu o galerie care nu-ţi dă voie să abandonezi nicio secundă. E o poveste cu goluri frumoase marcate în Liga a 4, pe terenul şase din Ghencea.

”Acesta este terenul pe care mi-am relansat cariera, iar în acestă poartă am marcat 28 de goluri în acest tur de campionat. Toată suflarea stelista e în jurul acestui teren, iar la meicuri uiţi că joci în liga a 4-a, e un sentiment ca atunci când joci pe marile stadioane. Poţi să joci pe un stadion cu 50000 de scaune şi să ai 400 de spectatori la meci sau să joci pe un stadion de 1500 de locuri ca al nostru şi să ai 2000 de oameni la fiecare meci”.

La nici doi paşi de acest teren plin de viaţa, Templul Fotbalului Românesc se degradează în tăcere. 2018 va fi anul în care bătrânul stadion va fi dărâmat şi va intra în istorie. O moştenire însă trebuie păstrată.

”Să păstreze frica aceea pe care i-o dădeau adversarilor când veneau să joace aici, când spuneai că vii în Ghencea, nimeni nu spunea că vrea să câştige, le era frică. Acel aer de victorie pentru echipa care juca acasă, pentru Steaua Bucureşti”.

De la plecarea echipei ce juca semifinale Cupei UEFA şi până la naşterea noii Stele, Ghencea a trăit din amintiri despre fotbal. A început însă o noua eră.

”Oricât de greu ne-ar fi, suntem obligaţi să ducem istoria stelei mai departe”, a încheiat Alin Predescu.

 

viewscnt
Articole similare

internet tv

5 euro/
luna

Vreau oferta