Au trecut deja 3 etape de când Telekom Sport transmite în premieră pentru România campionatul naţional de motociclism viteză.
Circuitul de la Adâncata a devenit neîncăpător, iar sunetul acceleraţiilor sau al tobelor te ţine cu sufletul la gură. Adrenalina este garantată, însă nu toată lumea ştie câtă muncă stă în spatele unui singur pilot. Sau ce presupune o zi de curse.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
"În primul rând, pregătirea motocicletei de dinaintea evenimentului, încărcatul sculelor, dubei, motocicletei, panourilor.Drumul pe care-l parcurgem până aici, ce aranjăm cu o seară înainte să începem antrenamentele. (n.r. M-am trezit) La ora 7 dimineaţa. Ca-n armată. Ne-am pus devreme la somn. La ora zece", spune Emil Drăghici, de la TASE RACING TEAM.
"În mod normal, noi suntem puţini subdimensionaţi din cauză că supradimensionaţi din punct de vedere al piloţilor. Am făcut un experiment cât se poate de îndrăzneţ anul ăsta şi avem 7 piloţi, câte doi în clasele de Stock, Stock 1000 şi Stock 600, doi la Rookies 1000 şi unul la Rookies 600. În mod normal ar trebui să avem cel puţin un om suport pentru fiecare pilot. În momentul de faţă ne descurcăm cu o echipă de mecanici formată din trei oameni, director tehnic şi de mecanici, care se ocupă şi de partea de suport. Mai avem prieteni, soţii şi aşa mai departe care ne ajută", a declarat pentru Telekom Sport Cătălin Tudor, manager al "Team BMR".
Am încercat să aflăm şi cum funcţionează sistemul de încălzire al anvelopelor la boxa unei echipe care se bucură de luxul prezenţei unui mecanic: "Înlocuim anvelope. (Şi trebuie aduse la o temperatură anume?) Sigur că da. La 90 de grade pentru început, după care se mai încălzesc în momentul în care pilotul intră pe pistă. Aceste huse sunt încălzitoarele, au nişte rezistenţe electrice, se bagă în priză şi încălzesc anvelopa pur şi simplu. Anvelopa, cu aer, cu jantă, absolut tot. (n.r. Cam cât durează să ajungă la temperatura potrivită o anvelopă?) 45 de minute".
Dar nu toată lumea îşi permite o echipă mare. Unii piloţi trebuie să fie buni la toate, iar Emil Drăghici, spre norocul lui, excelează în mecanică.
"Eu sunt singurul care se ocupă de motocicleta mea, de tot ce înseamnă parte tehnică în această echipă. Acum schimbăm un arc, am testat în warm-up un alt arc pentru altă greutate, nu mi-a plăcut şi revin la setările de ieri.
Este o pasiune extraordinar de scumpă. La nivelul la care mergem noi se bagă undeva la 40 de mii de euro într-o motocicletă. Fără sponsori e uneori imposibil. Doar oamenii care au ei buget financiar personal.
Pentru oamenii care nu au buget personal e chiar imposibil şi, în primul rând, e o muncă de echipă. Adică trebuie să ai tot timpul pe cineva care să-ţi arate cu tabla, pe cineva care să te ajute să vină să-ţi ia motocicleta când ieşi de pe circuit, cineva care să-ţi pună încălzitoarele, să aibă grijă ca tu ca pilot să poţi să fii liniştit.
Am început singur, singur mi-am schimbat roţi, singur mi-am cărat motocicleta, singur mi-o reparam, singur plecam în ţările străine până să fie circuitul deschis, singur mă întorceam de acolo şi singur concuram. (Şi cine nu se pricepe ca tine şi la partea tehnică, ce face? E compromis?) 08.35 Trebuie să-şi plătească un mecanic, care, tot la fel, intră în partea de buget. Dacă nu au buget încearcă să-şi facă singuri. Uneori strică şi se întâmplă accidente, uită să strângă roţi, uită să strângă etrierii la frâne, uită să-şi aerisească frânele şi e complicat", spune Emil Drăghici.
Un punct de vedere similar ale şi managerul Team BMR, Cătălin Tudor: "Noi apreciem maxim şi suntem absolut recunoscători pentru sprijinul pe care ni-l oferă sponsorii, doar că din păcate în momentul de faţă în România sunt alte sporturi care iau fondurile, fără banii sponsorilor în momentul de faţă nu ne-am fi putut descurca şi nu am fi putut ajunge până la nivelul la care suntem acum.
Noi suntem în momentul de faţă să zicem aşa cu acoperit din sponsorizări undeva la 40-50 la sută din necesarul financiar pentru un sezon. Restul îl acoperim care, cum putem. Fiecare cu ce mai aduce de acasă şi pe parcurs se mai întâmplă câte un parteneriat".
În timp ce la boxe şi la corturi toată lumea se agită să-şi pună motorul la punct pentru start, piloţii trebuie să-şi găsească şi echilibrul mental şi fizic pentru a fi pregătiţi de duelurile cu peste 200 de km la oră pe două roţi. Bogdan Vrăjitoru de la CSM Bucureşti alege să facă un masaj, iar alţii mai fac stretching.
"Pentru echipare avem un combinezon din material textil, care trebuie să fie pus peste piele, înaintea combinezonului de piele cu care concurăm. Avem o cocoaşă de protecţie care ne protejează coloana de sus până jos, în afară de cea a combinezonului, pe care trebuie să o punem pe noi şi se fixează în felul următor. Braţele şi la burtă să fie cât mai comod. După care ne luăm combinezonul, care este un combinezon din piele de vacă, preferabil de culori mai deschise, pentru că fiind o temperatură ridicată de 48-49 de grade la nivelul asfaltului este foarte cald. Temperatura corpului se ridică undeva la peste 38 de grade în timpul cursei. După care trebuie să ne repoziţionăm foarte bine mâinile, aici trebuie să fim lejeri, să nu ne deranjeze nimic. Este un combinezon mai purtat, mai vechi, combinezonul nou trebuie să vină, l-am comandat. (n.r. Cât costă un combinezon?) În jur de 1500-2000 de euro, în funcţie de producător.
Aici avem o pungă şi un prosop cu gheaţă pentru ca temperatura la nivelul capului să scadă, pe care va trebui să o ţinem cât intrăm pe pistă şi pe pit lane, până înaintea startului va trebui să stea aici. Cizmele de protecţie. La fel, trebuie să ofere o lejeritate pilotului, să nu îl strângă. Luăm casca, ne echipăm. O legăm foarte bine. După care avem mănuşile. Şi suntem gata de start!", ne-a dezvăluit acelaşi Emil Drăghici.
Dar şi combinezoanele au o problemă dacă sunt noi. Şi ne explică mai bine pilotul Adrian Rus, de la IQ Racing Managmement, pe Vlog-ul său: "În paddock există mai mulţi superstiţioşi pe metrul pătrat decât la orice biserică. Toată superstiţia asta se bazează pe un istoric, un istoric clar şi real al lucrurilor. Eu tocmai am achiziţionat un costum nou, am strâns mult timp bani, am fost cu sorcova, cu astea, cu pluguşorul. Şi într-un final am reuşit să-mi cumpăr acest costum, pentru că vechiul meu costum s-a făcut ţăndări. Are vreo 11 ani de purtat, 12 ani şi eu l-am purtat şi la piaţă.
Cred că toţi au păţit treaba asta: ţi-ai cumpărat o bluză nouă la care ţii? Da. S-a pătat. Costumul nou, frumos, miroase, este modul prin care te poţi bucura de el. Şi această metodă este una simplă, pe care o recomand tuturor, se numeşte rostogolitul cu costumul nou. Şi gata. Şi asta-i tot. În cazul în care nu faceţi treaba asta o să aveţi surpriza. Cum aveţi un costum nou, cum aţi căzut! Şi mai stricaţi şi motocicletă, şi cască, şi mănuşi, şi cizme. Aşa, mai faci un rostogol şi gata".
Iar pe grila de start înaintea unei curse piloţii sunt înconjuraţi şi de prieteni sau de familie. Cei care nu le pot fi alături fizic, sunt cu gândul. Pentru că piloţii sunt şi nişte tătici model, cum este cazul lui Ionuţ Mistode de la ASL Racing: "Am venit cu un mesaj pentru fetiţa mea, Eva: Tati te iubeşte!"
Sau sunt nişte soţi model, cum este cazul lui Florin Bîrlădeanu, de la ACS Odobeşti: "Aşteptăm cu nerăbdare cursa şi aş dori pe această cale să transmit La Mulţi Ani! soţiei mele, care nu este lângă mine. Şi ea este pilot, nu concurează de această dată. Sper să ne privească acum alături de Luana, de fiica noastră".
Cursele de Stock 1000 şi Stock 600, Rookies 1000 şi Rookies 600 sunt cele la care se întrec piloţii noştri la MotorPark Adâncata. Chiar dacă pasiunea lor este costisitoare, fac eforturi în a se menţine la un nivel ridicat. Iar senzaţiile tari pe circuit sunt garantate.
