Experiențe împreună.
You are here:

PREMIUM | O selecţionată cosmopolită. Cum arăta echipa naţională de fotbal a României în perioada interbelică

PREMIUM | O selecţionată cosmopolită. Cum arăta echipa naţională de fotbal a României în perioada interbelicăgalerie foto

Premium

Sportul a fost prilej de dezbatere în perioada interbelică sub cupola României mari. Discuţiile au implicat inevitabil şi selecţionata de fotbal. În centrul dezbaterilor a fost componenţa echipei naţionale a României, care la acea vreme era constituită din mulţi fotbalişti din rândul minorităţilor etnice.

Unirea de la 1918 a înglobat sub noul teritoriu numeroase grupuri etnice, pentru care sportule era o activitate de petrecere a timpului liber. Aşa se explică nivelul ridicat de cultură fotbalistică din Transilvania sau Bucovina. Însă această diversitate etnică, vizibilă în fotbalul românesc, a fost motiv de polemică, mai ales sub influenţa naţionalismului românesc tot mai pregnant în contextul unirii.

Unul dintre criticii echipei naţionale cosmopolite a fost chiar scriitorul Camil Petrescu, un pasionat de sport, care publica cronici sportive sub numele Nicolae Grămătic. El pleda pentru eliminarea jucătorilor de altă etnie decât cea română. Ceea ce ar fi scăzut considerabil valoarea echipei noastre. Discursul naţionalist s-a intensificat după 1935.

Au fost lansate propuneri diverse de proporţionare etnică în echipa naţională de fotbal. Cea mai vehiculată formulă a fost „8+3”, adică o compoziţie cu opt români şi trei minoritari. Un sondaj de opinie efectuat în 1936 în ziarul Curentul, înainte de meciul România-Iugoslavia, a chestionat cititorii vis-a-vis de această formulă de „8+3”.

În primul meci al echipei naţionale, din 1922, selecţionata noastră avea un singur român autentic. Majoritatea era alcătuită din etnici maghiari şi germani. Formula folosită de selecţionerul Teofil Morariu a fost : Adalbert RITTER (Chinezul) - Alois SZILAGY (MTK Tg.Mureş), Elemer HIRSCH (CA Cluj) - Dezideriu JACOBI (Haggibor), Nicolae HÖNIGSBERG (CAO), Francisc ZIMMERMANN (CA Timişoara) - Aurel GUGA-cpt. (U Cluj), Carol FRECH (Chinezul), Paul SCHILLER (Chinezul), Francisc RONNAY (CAO), Ioan AUER (AMEFA).

Cronica meciului din „Ecoul Sportiv” nu ţine seama de acest aspect şi notează că „echipa naţională Română la început nu prea face impresia, că lucrează împreună, însă din ce în ce începe să armonizeze şi conduce un joc cu mult tact şi combinaţiuni precise. (…) Atacurile înaintaşilor echipei naţionale sunt respinse cu multă măiestrie de apărarea Jugoslaviei, cari posedă apărători de mare valoare. (…) România adoptă un joc de cap, care place mult spectatorilor, observăm multă exactitate în acest joc, mingia este pasată cu preciziune colegilor, nu se pierde nici o mingie”.

Situaţia diversităţii etnice dine chipa naţională de fotbal a României nu s-a schimbat nici în anii următori. Astfel, spre exemplu, la meciul cu Turcia, din 1926, Teofil Morariu a format un prim unsprezece fără niciun român autentic. Echipa era alcătuită din Adalbert RITTER - Adalbert STEINER, Blasius HOKSARY - Rudolf STEINER, Emerich VOGL-cpt, Nicolae CZEH - Mihai TANZER, Ioan TESLER , Rudolf WETZER , Augustin SEMLER , Rudolf MATEK. Aproape întreaga naţională era alcătuită din fotbaliştii clubului Chinezul Timişoara, care s-au impus însă cu 3-1.

Odată cu schimbarea selecţionerului şi venirea lui Costel Rădulescu, naţionala României a avut mai mulţi fotbalişti ai echipelor bucureştene, mai ales că Venus şi Rapid căpătau un rol important. În 1929, la un meci al României cu Bulgaria, disputat pe stadionul ONEF şi contând pentru Cupa Balcanică, România i-a folosit pe Stefan CZINCZER (CAO) - Adalbert STEINER (Chinezul), Rudolf BURGER (Chinezul) - Ladislau RAFFINSKY (CA Timisoara), Emerich VOGL-cpt. (Juventus), Constantin STANCIU (Venus) - Emanoil DUMITRESCU (Venus), Adalbert DESU (UDR), Gratian SEPI (România Cluj), Gheorghe CIOLAC (Banatul), Nicolae KOVACI (Banatul).

Totuşi, au existat şi momente când suporterii naţionalişti au regretat solicitarea de a avea în echipa naţională mai mulţi români get-beget. Aşa s-a întâmplat în 1935, cân echipa noastră a pierdut cu 4-0 confruntarea cu Bulgaria. Selecţionerul Costel Rădulescu a folosit formula: Anghel CRETEANU (Juventus)- Petre SUCITULESCU (Unirea Tricolor), Gheorghe ALBU-cpt.(Venus) - Nicolae MUNTEANU (România Cluj), Augustin JUHASZ (CAO), Alexandru CUEDAN (CFR Bucureşti) - Gheorghe GEORGESCU (CFR Bucureşti), Nicolae KOVACI (CAO), Gratian SEPI (Venus), Iuliu BODOLA (CAO), Stefan DOBAY (Ripensia).

Aceste dezbateri au continuat şi în anii următori, mai ales că perioada interbelică a fost marcată de un discurs naţionalist în toate domeniile socio-economice, iar fotbalul nu a fost ocolit de schimburile de idei. Jurnaliştii s-au împărţit şi ei în tabere, însă ceea ce era important pentru toată lumea era rezultatul. Cert este că o selecţionată fără etnici minoritari nu ar fi avut farmec, iar o românizare forţată nu ar fi făcut decât să scadă calitatea echipei. În plus, o românizare impusă a echipei naţionale nu ar fi reflectat realitatea fotbalului românesc, în care cluburile din Transilvania şi Bucovina aveau un rol semnificativ.

articol scris de Pompiliu Constantin

 

viewscnt
Articole similare

internet tv

5 euro/
luna

Vreau oferta