Lumea îl cunoaşte astăzi că pe un manager excelent. Un antrenor care a câştigat titluri de campion în Italia şi Anglia, şi care şi-a condus echipa naţională spre sferturile Euro 2016. Însă, înainte să fie un mare antrenor, Antonio Conte a fost un mare jucător. Şi a fost la un pas de Inter Milano, chiar şi din această postură. Din vară, cel mai probabil, va ajunge pe Meazza ca antrenor principal.
Cândva, trecutul a existat, dar destinul l-a oprit şi ne-a făcut o favoare concediind istoria. Cum s-a întâmplat? De fapt, nici nu mai contează. Când ştii ce mână a ţinut arma, nu mai contează ce deget a apăsat trăgaciul. Cazul celebrului "conte" Antonio putea fi unul tragic, dar destinul şi-a jucat şansa până la capăt şi a ales ce era mai bine pentru el.
Şi ca orice istorie, totul are un început. Printre cei 98.680 de locuitori ai micuţului oraş Lecce, din sudul Italiei, începând cu 31 iulie 1969 s-a născut un Conte. Părinţii l-au botezat Antonio, iar mătuşa sa, Francesca, l-a anunţat drept viitorul Adriano Celentano. N-avea de unde să ştie femeia că micuţul va ajunge într-adevăr mare, dar nicidecum un mare cantautor sau muzician. Copilul avea alte planuri, iar la vârsta de 5 ani era deja campionul local al meciurilor de amatori disputate cu vecinii de cartier din Via Reggimento Fanteria.
- Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.
De aici a început drumul sau în fotbal, iar aventura a continuat în 1979 când tatăl său l-a luat frumuşel de mână şi l-a dus la echipa fanion a oraşului, Lecce. Deja la vârsta de 16 ani, Antonio debuta în Serie A pe 6 aprilie 1986 într-un meci terminat la egalitate (1-1) cu Pisa.
- Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.
Minutul 56: momentul în care destinul a făcut diferenţa
Nu s-a impus de la început în prima echipa a lui Lecce, în special din pricina vârstei prea fragede, dar în 1987, pe vremea când echipa lui Carlo Mazzone se lupta din nou, pentru promovarea în Serie A, Conte a început să atragă privirile echipelor mai importante din Italia.
Presă italiană a scris aproape de finalul acelui sezon, că două mari echipe din Italia sunt pe urmele sale: "Promiţătorul fotbalist de la US Lecce, Antonio Conte, pe lista Romei" sau "Internazionale Milano, atentă la tânărul Antonio Conte" au fost doar două dintre titlurile care-i dădeau speranţe lui Antonio că poate juca la nivel înalt. Avea toate motivele să creadă pentru că simţea şi el că e special. Pe acest fond a venit partida retur a echipei sale, contra celor de la Cremonese.
- Urmăreşte Euro Center în fiecare marţi la Telekom Sport. Alexandru Rădulescu te aşteaptă alături de Basarab Panduru, Marius Bilaşco, Vlad Munteanu şi Ovidiu Burcă
Un meci care trena în mediocritate şi alungase încă din start noţiunea de spectacol. Lecce, o echipă modestă, vulcanizată de spiritul lui Mazzone spre laurii ligii secunde şi Cremonese, o echipa şi mai modestă, fără speranţe la un sezon de Serie B în care părea condamnată. Portarii, mari ucigaşi de proiecte ofensive a fost trecuti în ultima linie şi s-au plictisit de moarte. După primul gol marcat relativ repede, a urmat un secol şi jumătate de plictis general, mai ales dacă adăugăm şi justificările lungi ale antrenorului Carlo Mazzone, acest Florin Halagian al italienilor, dar cu siguranţă, mult mai puţin savuros.
S-a întâmplat totuşi ceva în acel meci, un "ceva" care putea schimba cu totul viitorul fotbalistului, şi de ce nu, al antrenorului Antonio Conte. În minutul 56, mijlocaşul care devenise piesă fundamentală a echipei antrenate de Mazzone, şi-a fracturat tibia. Nimic din ce ar fi putut stânjeni tragedia lui Conte nu a apărut în calea evenimentului şi nu i-a deviat cursul. Nici o întâmplare, nici o informaţie şi nici un contraaccident. Totul a părut programat.
- Urmăreşte Seria A la Telekom Sport. Nu vezi Telekom Sport 1 şi 2? Ia-ţi pachetul PLUS de aici
Factotumul defensiv al echipei lui Mazzone a părăsit terenul în lacrimi şi durere. Extracţia lui Conte, accidentat după 56 de minute de desăvârşire defensivă, a fost o lovitură pentru sezonul micuţei grupări din sudul Italiei. Italienii scriau la acea vreme că "Antonio Conte nu doar că a încheiat sezonul în cârje, dar a şi ratat transferul la Inter". Un ghinion uriaş pentru orice fotbalist din Serie B. Mai ales pentru unul tânăr, la început de drum.
Dar, ghinionul e o explicaţie naivă care spune ceva despre acele momente în care cineva suferă după o uşoară ciocnire cu hazardul. Pentru Conte, minutul 56 al meciului cu Cremonese fost momentul în care destinul a fost pus la colţ, în genunchi, pe coji de nucă. Ameninţat cu încheierea prematură a unei cariere ce se anunţă mai mult decât interesante, Conte a strâns din acel moment din dinţi, a muncit cât zece pentru o recuperare în timp record, iar în 1991 a răspuns cu "da" telefonului lui Giovanni Trapatoni. N-a fost nici AS Roma (echipa de Cupe Europene la acea vreme), nici Inter Milano (campioană Italiei). A fost Juventus! Echipa la care avea să scrie istorie şi unde avea să-şi construiască legenda.
Pasul spre Juve, pas spre istorie
În 1991 aşadar, Antonio Conte a ajuns la Juventus. Puştiul din Lecce primise şansă carierei la 22 de ani.
Prin evoluţiile sale, prin determinarea şi maniera incredibilă în care muncea pe parcursul fiecaror 90 de minute, Conte a devenit o figura importantă în vestiar şi unul dintre preferaţii fanilor torinezi. Lippi l-a numit căpitan al echipei în 1996 după plecarea lui Gianluca Vialli.
Pe Delle Alpi, ca jucător, mijlocaşul născut la Lecce a câştigat de 5 ori titlul de campion al Italiei, Cupa Italia, Supercupa Italiei în 3 rânduri, Cupa Uefa, Cupa Uefa Intertoto şi Uefa Champions League. Mai târziu, în calitate de antrenor, avea să adauge palmaresului sau încă 3 titluri de campion al Italiei şi alte două Supercupe ale Italiei. Nu mai puţin de 19 trofee a cucerit la gruparea juventină din postura de jucător şi antrenor.
În total, peste 300 de meciuri ca jucător şi alte 152 ca antrenor. Nu aduni mai mult de 60 de meciuri pierdute de Juventus cu Antonio Conte în teren sau pe bancă. Semn că puştiul plecat din Reggimento Fanteria chiar s-a transformat într-un colos pentru ”Bătrâna Doamnă”.
După 32 de ani, poate ajunge în sfârşit la Inter Milano
Conte este astăzi un mare antrenor. "Unul dintre cei mai buni tehnicieni din lume" după cum îl descris Daily Mail înainte ca Antonio să fie numit la Chelsea. A adus trei titluri de campioană a Italiei lui Juve, dar şi titlul în Premier League lui Chelsea. În total, 7 trofee într-o carieră de antrenor care se anunţă a fi încă la început.
Din ce în ce mai multe zvonuri îl dau pe banca celor de la Inter Milano. Capello chiar a confirmat că ştie că "Inter intră în lupta pentru titlu din sezonul viitor". Întrebat "de ce", fostul mare creator al Milanului a răspuns simplu: "Pentru că acolo merge Antonio". Desigur, era vorba despre Conte, omul care în urmă cu 32 de ani rată transferul pe Meazza că fotbalist. Îşi poate lua acum revanşa că jucător, cu toate că nu va fi la fel de bine primit.
articol de Florin Codreanu
Afla mai multe despre: antonio conte, carieră antonio conte
