Driblat de propriile slăbiciuni: manechinele, infatuarea şi… Gică Hagi! Povestea lui ”El Magnifico”, jucătorul care trebuia să devină cel mai bun din lume

Special

9 ian 2024

Cariera de fotbalist poate părea una uşor de gestionat din exterior, pentru că deseori jucătorii lasă să se vadă, la suprafaţă, doar lucrurile aşa-zise pozitive: bani, vacanţe, femei frumoase, tatuaje, în funcţie de preferinţe.

Cu toate acestea, dincolo de aceste aspecte efemere, pe drumul către succes întâlneşti 1000 de ”bariere” care se ridică în faţa ta, zi de zi, când crezi că eşti învăluit de linişte.

Diferenţa stă în decizii. În modul în care alegi să-ţi construieşti cariera - oamenii de care te înconjori - şi deciziile pe care le iei ulterior.

Aplicaţia Orange Sport este gratuită şi poate fi descărcată din Google Play şi App Store.

Este relativ uşor să ”explodezi” şi să fii sus, însă este îngrozitor de greu să te menţii acolo şi să câştigi admiraţia şi respectul tuturor.

Un fotbalist care ar fi putut oferi fotbalului mult mai multe decât a făcut-o este mijlocaşul francez David Ginola, cel care trebuia să fie cel mai bun din lume, însă a ales să amestece controversa cu driblingul şi rezultatul final a fost haos ”parfumat” cu regrete şi prea puţine reuşite.

Vrei să vezi cele mai tari competiții sportive, oriunde ai fi? Ia-ți oferta Orange Love pentru fibră și TV.

Cine este David Ginola?

David Ginola s-a născut pe 25 ianuarie 1967, la Gassin, o localitate aflată la o aruncătură de băţ de celebra Saint-Tropez, pe Coasta de Azur a Franţei.

La 16 ani, David era refuzat de Nice pentru că era considerat mult prea firav pentru a deveni fotbalist profesionist. Nu a renunţat la visul său şi a perseverat zi de zi, la echipa locală Sporting Toulon, până când şi-a primit şansa.

Şi a profita de ea din plin. La 18 ani, Ginola juca pentru prima echipă de la Sporting Toulon şi debuta în Ligue 1, în sezonul 1985/1986, într-o victorie cu 2-0 contra celor de la Metz, în deplasare.

85 de meciuri şi 5 goluri a bifat pentru Ginola pentru Toulon.

Începuse să-şi demonstreze măiestria pe terenul de fotbal, iar cluburile importante din Franţa şi din Europa îl urmăreau cu atenţie şi foarte mare interes.

Putea să joace pe ambele părţi ale terenului, în ofensivă, deoarece lovea mingea fantastic cu ambele picioare.

În acelaşi timp, avea o tehnică în regim de viteză fantastică, ce avea să înnoade gleznele fundaşilor din Ligue 1 şi Premier League peste ani.

Totuşi, obişnuia să joace mai mult în flancul stâng, caracteristică devenită obişnuinţă în ultimii 20 de ani. Fotbaliştii care se simt mai buni cu piciorul drept intră des spre centru pentru a şuta cu mult efect la colţul lung.

Decizii neinspirate. Rezultate pe măsură

În vara lui 1988, chiar dacă avea de ales între granzii Franţei - AS Monaco, Bordeaux şi Marseille - Ginola ia o decizie surprinzătoare şi se transferă de la Toulon la Matra Racing (cunoscut mai bine drept Racing Club Paris), o echipă fondată în 1882, care şi-a schimbat de nenumărate ori numele de-a lungul timpului.

Matra Racing era o echipă condusă de un multimiliardar francez, Jean Luc Lagarder, care voia să construiască o forţă a Europei la Paris. Chiar îl aducea lângă Ginola, în acel an, pe legendarul Enzo Francescoli, unul dintre cei mai mari jucători ai Uruguayului din istorie.

Cu toate acestea, după doar doi ani, Jean Luc Lagarder s-a ”plictisit” de proiect şi a decis să-l abandoneze. Automat, echipa a intrat în faliment, iar David Ginola a trebuit să plece.

A bifat 67 de meciuri şi 10 goluri la Matra Racing.

În 1990, curtat din nou de toate echipele importante ale Franţei, Ginola a luat din nou o decizie ciudată şi a semnat cu Brest. Poate singurul club mai instabil financiar decât era Matra Racing, la acea vreme.

La doar an şi jumătate de la sosirea sa, Brest a intrat în incapacitatea de a-şi mai plăti angajaţii şi, în ciuda faptului că a terminat pe 11 în Ligue 1, a retrogradat în Ligue 2.

David Ginola a mai jucat jumătate de sezon la Brest, în Ligue 2, apoi a decis că e momentul unei noi experienţe.

53 de meciuri şi 15 goluri a adunat pentru Brest.

A semnat cu PSG, însă din nou neinspirat

În 1990, David Ginola era unul dintre cei mai importanţi jucători francezi. Debutase şi în echipa naţională din Hexagon, iar cota sa se menţinuse sus , în ciuda celor două experienţe nefaste de la Matra Racing şi Brest.

În sfârşit, după mai multe încercări, anul 1991 îl prinde pe David Ginola în tricoul celor de la Paris Saint-Germain. O alegere din nou greşită.

A refuzat să meargă la Olympique Marseille, formaţie care doi ani mai târziu, în sezonul 1992/1993, avea să câştige Liga Campionilor.

Trei sezoane şi jumătate în care David Ginola a strălucit, umăr la umăr cu Balonul de Aur din 1995 George Weah (pe atunci 29 de ani), chiar dacă cei doi se urau de moarte.

Aceştia nici măcar nu se salutau, însă pe teren acest lucru nu se vedea absolut deloc.

Cu toate acestea, se ştia că David Ginola avea o personalitate expansivă, impulsivă, dificilă pentru mulţi dintre antrenorii şi colegii săi, ceea ce i-a adus multe conflicte de-a lungul timpului.

Uneori, avea impresia că antrenamente şi meciurile se pot rezolva doar cu o gleznă fină şi o pasă luminoasă. Fotbalul începea să prindă iz de ”modernism”, iar jucătorii care nu alergau începuseră să dispară din prim-plan.

A câştigat campionatul cu PSG în sezonul 1993/1994 – al doilea din istoria clubului, două Cupe ale Franţei, în 1992/1993, şi 1994/1995, şi o Cupă a Ligii, în 1994/1995.

158 de meciuri, 44 de goluri şi 12 pase de gol a reuşit Ginola pentru PSG.

Le-a răpus pe Real Madrid şi Universitatea Craiova

În sezonul 1992/1993, Ginola marca în ambele partide contra celor de la Real Madrid, 1-3 pe Santiago Bernabeu, şi 4-1 la Paris, în sferturile de finale ale Cupei UEFA.

În 1993/1994, Ginola marca în victoria celor de la PSG, scor 4-0, contra Universităţii Craiova, la Paris, în optimile Cupei Cupelor.

Pentru PSG mai jucau: Bernard Lama, Alain Roche, Paul Le Guen sau Valdo Candido. De partea cealaltă, la olteni evoluau Silviu Lung, Corneliu Papură, Cristian Vasc, Ovidiu Stângă, Ionel Gane şi Gheorghe Craioveanu.

În retur, la Craiova, PSG se impunea cu 2-0, cu George Weah titular.

În 1993, France Football îi acorda lui David Ginola premiul de ”Cel mai bun jucător francez al anului”, una dintre cele mai importante distincţii din fotbalul francez.

Parisul te transformă!

În tricoul lui PSG, David Ginola a făcut tranziţia de la star local, la star naţional. Toată lumea îl cunoştea, toată lumea îl aprecia, toată lumea îi dorea atenţia. Iar el le-a oferit-o.

În 1991, Ginola a decis să se căsătorească cu fotomodelul Coraline. Cei doi au împreună un băiat şi o fată, pe Andrea şi Carla.

Cu toate acestea, David şi Coraline au divorţat, iar fostul fotbalist şi-a refăcut viaţa, în ultimii ani, cu un alt fotomodel cunoscut, Maeva Denat (32 de ani), alături de care are o fată, de cinci ani.

PUREPEOPLE David Ginola aux Maldives pour le Nouvel An, rare photo avec sa jeune compagne Maëva et leur fille Ever

Lire l'article : https://t.co/TgGemDyTwg pic.twitter.com/GlCXMPHAD5
— SHANGO News | FR (@ShangoNews) January 3, 2024

Tot în ”mandatul” PSG, David Ginola a mai avut o fiică, dintr-o relaţie ţinută secret.

A ieşit la iveală toată situaţia în 2010, când fostul mijlocaş a fost chemat în instanţă de fosta sa iubită, deoarece acesta nu a plătit pensia alimentară, aşa cum o hotărâre judecătorească decisese în 2006.

Ginola a refuzat permanent să facă testul ADN pentru a se decide dacă este sau nu tatăl natural al fetei, însă, într-un final, procedura penală a fost retrasă după ce acesta a achitat toată restanţa imputată: 30.000 de lire sterline.

Centrarea care i-a distrus cariera la echipa naţională

Problemele s-au ţinut scai de mijlocaş în acea perioadă petrecută la Paris. Semn că nu oricui îi priesc tentaţiile Capitalei. Mai ales când eşti cel mai în vogă jucător francez.

În 1993, în partida decisivă pentru calificarea la Cupa Mondială din SUA 1994, Franţa mai avea nevoie doar de un egal, acasă, contra Bulgariei pentru a merge la turneul final.

Selecţionerul de atunci al ”Cocoşului Galic”, Gerard Houllier a decis să nu înceapă meciul cu Ginola, ci i-a titularizat pe mai experimentaţii Jean-Pierre Papin şi Eric Cantona în ofensivă.

Cu toate acestea, în minutul 69, la scorul de 1-1, Houllier a decis că are nevoie de forţe proaspete şi l-a aruncat în teren pe David Ginola.

În minutul 90 al partidei, Ginola a obţinut o lovitură liberă din partea dreaptă. În loc să o joace scurt şi să meargă spre fanionul de corner, unde să câştige timp, Ginola s-a încăpăţânat să centreze balonul în careu.

Mingea a traversat tot careul, iar Bulgaria a demarat un contraatac ”blitz”, şapte francezi au alergat în disperare, fără speranţe, deoarece ”racheta” trimisă de Kostadinov s-a oprit în plasă! Un moment uluitor pentru Franţa, care rata prezenţa la Cupa Mondială din 1994.

După meci, selecţionerul Gerard Houllier l-a ”crucificat” pe David Ginola, pe care l-a numit ”asasinul fotbalului francez: ”Cu 30 de secunde rămase, am fost înjunghiaţi în spate. Arbitrul era cu fluierul în gură, pregătit să fluiere finalul. Ceea ce Ginola a făcut a fost o crimă împotriva echipei, o rachetă trimisă în inima fotbalului francez. Speranţa noastră a murit astăzi, iar el este asasinul”.

A doua zi, Houllier a fost demis, dar parcursul lui Ginola în naţională n-a mai fost niciodată cel preconizat. A mai bifat câteva prezenţe răzleţe sub comanda lui Aime Jacquet, cel care, peste 4 ani, avea să aducă Franţei titlul mondial. Ginola a lipsit. Zidane a strălucit.

”Adieu, mon pays”. Hagi l-a oprit din drumul către Barca

În vara anului 1995, Ginola a decis să părăsească Franţa. Era cunoscut pentru faptul că iubea foarte mult fotbalul spaniol. În acelaşi timp, marele Johann Cruyff îl aprecia foarte mult pe David şi ar fi vrut să-l aducă la Barcelona.

Chiar ar fi existat o înţelegere verbală între Ginola şi Cruyff, însă totul a căzut dintr-un motiv incredibil: Barca nu a reuşit să-i vândă în acea vară pe Gică Hagi şi Hristo Stoichkov.

”Cruyff a fost inspiraţia mea – cum juca, cum se comporta. L-am întâlnit la un turneu de golf în Tarragona, în sudul Barcelonei. Mi-a spus că sunt prioritatea lui înainte de startul sezonului. Barca, sub coordonarea lui Cruyff, practica poate cel mai bun fotbal din toate timpurile. Aşa că, ar fi fost magic pentru mine.

Totul era pus la punct, dar a spus că trebuie să scape de doi dintre fotbaliştii străini înainte să semnez eu – Hristo Stoichkov şi Gheorghe Hagi. Nu au putut să le găsească cluburi, apoi m-a sunat Cruyff şi mi-a spus: Îmi pare rău, dar nu putem face mutarea!”, a povestit David Ginola, într-un interviu pentru britanicii de la ”FourFourTwo”.

Semn că David a regretat toată viaţa faptul că nu a mai ajuns la Barcelona, ”din cauza” lui Hagi şi a lui Stoichkov, pentru a lucra cu idolul său, Johan Cruyff.

La doar câteva luni de la această întâmplare, avea să fie adoptată ”Legea Bosman”, cea care avea să modifice şi aspectul numărului de jucători străini dintr-o echipă.

Atunci, ţările din Uniunea Europeană aveau voie să folosească doar trei jucători străini. Cu adoptarea Legii, se putea implementa un număr nelimitat de jucători, cu condiţia ca aceştia să facă parte din UE. Aşadar, un nou ”tren” pierdut de Ginola, care n-a mai ajuns niciodată la Barcelona.

Presa din Spania îl numea: ”El Magnifico”.

Cu toate acestea, este decis să nu mai rămână în Franţa şi, într-un final, acceptă să se transfere în Premir League, la Newcastle United, în schimbul a 2.000.000 de lire sterline.

La Newcastle, David Ginola l-a găsit pe banca tehnică pe legendarul Kevin Keegan. Acesta avea misiunea de a o transforma pe Newcastle într-una dintre cele mai puternice formaţii din Europa, lucru pe care l-a reuşit într-o oarecare măsură.

În sezonul 1995/1995, Newcastle a terminat pe locul 2 în Premier League, la 4 puncte în spatele lui Manchester United, iar David Ginola a fost unul dintre cei mai buni jucători din campionat.

Ratarea titlului a fost una foarte mare, deoarece, în ianuarie, Newcastle avea un avans de 12 puncte faţă de următoarea clasată.

34 de meciuri, 5 goluri şi 8 pase decisive a reuşit Ginola pentru Newcastle în sezonul 1995/1996, în Premier League.

În vara lui 1996, Sir Bobby Robson a încercat să-l transfere la Barcelona, însă Newcastle s-a opus total mutării. În schimb, a plătit 15.000.000 de lire sterline pentru Alan Shearer, stabilind, astfel, un nou record mondial în materie de transferuri.

În sezonul 1996/1997, Newcastle a terminat din nou pe locul secund, iar Kevin Keegan a fost demis. În locul său a venit Kenny Dalglish, cel care nu l-a avut la inimă pe fotbalistul francez şi l-a trecut în plan secund.

24 de meciuri, un gol şi 5 pase de gol a reuşit pentru Newcastle, în Premier League, în sezonul 1996/1997.

A plecat de la Newcastle la Tottenham

David Ginola avea să se transfere la Tottenham Hotspur în vara lui 1997, pentru aproximativ 2.500.000 de lire sterline şi avea să facă trei sezoane excelente pentru Spurs, cu 100 de meciuri, 10 goluri şi 17 pase de gol.

A rămas pentru totdeauna în memoria fanilor lui Tottenham pentru lucrurile frumoase realizate pe ”White Hart Lane”. În 2008, avea să fie inclus în ”Hall of Fame, printre cei mai valoroşi jucători din istoria clubului.

În sezonul 1998/1999 a fost ales drept ”cel mai valoros jucător din Premier League”, fiind pentru prima dată în istorie când un jucător care evoluează la o formaţia din afara TOP 4 (locul 13) primeşte această înaltă distincţie.

Tot atunci, în ”sferturile” Cupei Ligii Angliei, David Ginola făcea încă un meci senzaţional, iar Tottenham o învingea pe Mancehester United, scor 3-1. ”Diavolii” aveau generaţia de excepţie care avea în acel sezon să câştige triplă – Cupa Angliei, Premier League şi Champions League, lăsându-l cu gura căscată pe legendarul Sir Alex Ferguson.

Tot în acel an, legendarul Johan Cruyff declara că David Ginola este cel mai valoros jucător din lume al momentului.

Pleacă supărat de la Tottenham. Se retrage de la Everton

În vara lui 2000, Ginola este vândut de către Tottenham la Aston Villa, în schimbul a 3.000.000 de lire sterline.

Francezul şi-a exprimat dezamăgirea faţă de tratamentul şefilor de la Spurs, care au decis să renunţe la serviciile sale, după tot ce reuşiseră pentru londonezi.

La 33 de ani, antrenorul lui Villa l-a provocat pe David să demonstreze că încă mai poate să facă diferenţa în Premier League, însă avea să dezamăgească crunt.

Pe final, Ginola a fost acuzat de Gregory că este supraponderal. Drept răspuns, mijlocaşul a marcat în poarta celor de la Manchester City şi şi-a scos tricoul. Rezultatul: un fizic sculptat.

41 de meciuri, 5 goluri şi 4 pase decisive a bifat pentru Aston Villa.

În februarie 2002, Ginola a fost cedat gratis la Everton, însă după doar cinci partide şi-a anunţat şefii că vrea să se retragă din activitate.

N-a rămas departe de fotbal după retragere

După retragerea sa din fotbal, David s-a implicat foarte mult în analiză sportivă la TV şi actorie. Ginola a luat parte regulat la emisiuni fotbalistice organizate de către BBC, BT Sport şi CNN.

Chiar a fost gazda emisiunii ”Match of za Day”, pe Canal+, în care luat la puricat tot ce se întâmpla în Premier League.

În ianuarie 2015, Ginola a încercat să candideze la preşedinţia FIFA, dar s-a retras după ce nu a reuşit să obţină sprijinul necesar, din partea a cel puţin cinci federaţii naţionale de fotbal.

În 2015, Daily Telegraph îl plasa pe Ginola pe locul 15 în topul ”celor mai supraevaluaţi jucători de fotbal din toate timpurile”, descriindu-l ca fiind ”cel mai bun din lume în zilele sale bune, însă zilele sale bune erau foarte rare”.